Malatesta’s Revolutionary Anarchism in British Exile 08:50 Feb 28 2 comments Ε. Ρεκλύ: Ένας πρωτοπ... 21:58 Aug 20 2 comments «Ο Ντουρούτι στο λαβ... 21:41 Aug 02 0 comments Απόπειρες αναρχικ ... 12:58 Jul 03 1 comments Βουλγαρία: Ο ελευθε&... 21:17 Jun 10 2 comments more >> |
Recent articles by Maria Lidia & Martin Veith
Zamfir C. Arbure: Memoirs of an Anarchist in Romania 0 comments Recent Articles about Ungaria / România Istoria de anarhismȘtefan Gheorghiu zum Gedenken Mar 29 12 Zamfir C. Arbure: Memoirs of an Anarchist in Romania Mar 26 12 Αναρχικοί στ ... Jan 15 08 Zamfir C. Arbure: Memorile unui anarhist din România
ungaria / românia |
istoria de anarhism |
opinion/analysis
Monday March 26, 2012 23:51 by Maria Lidia & Martin Veith - Syfo
Despre nici o alta ţară europeană nu se ştie atât de puţin în privinţa mişcării anarhiste şi anarho-sindicaliste cât se ştie despre România. Deşi învecinată la sud cu Bulgaria unde mişcarea a atins una dintre cele mai extinse, mai numeroase si mai durabile influenţe sociale de până atunci, (ca în final sa fie trecută în ilegalitate şi distrusă de către dictatura naţionalistă şi mai apoi de către comunişti), influenţa anarhismului a rămas întotdeauna redusă în România. Până în prezent studiile arată că perioada 1907-1916 este aceea în care mişcarea anarho-sindicalistă a atins cel mai înalt punct din dezvoltare aici. În special, în centre industriale ca Ploieşti, Galaţi şi Brăila majoritatea muncitorilor s-a organizat pe principii sindicale revoluţionare, a publicat reviste anarho-sindicaliste si a dus lupte pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă prin metode de acţiune directă. S-a dovedit că mai înainte au existat încă din 1896 cercuri anarhiste explicite în oraşe ca Iaşi şi Bucureşti, cel mai adesea parte din partidul social democrat. O imagine asupra naşterii anarhismului românesc ne este oferită de viaţa şi memoriile lui Zamfir C. Arbure, „Temniţa şi exil”. [English] Zamfir C. Arbure: Memorile unui anarhist din RomâniaDespre nici o alta ţară europeană nu se ştie atât de puţin în privinţa mişcării anarhiste şi anarho-sindicaliste cât se ştie despre România. Deşi învecinată la sud cu Bulgaria unde mişcarea a atins una dintre cele mai extinse, mai numeroase si mai durabile influenţe sociale de până atunci, (ca în final sa fie trecută în ilegalitate şi distrusă de către dictatura naţionalistă şi mai apoi de către comunişti), influenţa anarhismului a rămas întotdeauna redusă în România. Până în prezent studiile arată că perioada 1907-1916 este aceea în care mişcarea anarho-sindicalistă a atins cel mai înalt punct din dezvoltare aici. În special, în centre industriale ca Ploieşti, Galaţi şi Brăila majoritatea muncitorilor s-a organizat pe principii sindicale revoluţionare, a publicat reviste anarho-sindicaliste si a dus lupte pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă prin metode de acţiune directă. S-a dovedit că mai înainte au existat încă din 1896 cercuri anarhiste explicite în oraşe ca Iaşi şi Bucureşti, cel mai adesea parte din partidul social democrat. O imagine asupra naşterii anarhismului românesc ne este oferită de viaţa şi memoriile lui Zamfir C. Arbure, „Temniţa şi exil”.
Arbure, numit în anumite reviste şi lucrări şi Arbore, precum şi cunoscut sub pseudonimul Ralli, s-a născut la 14 noiembrie 1848 în Cernăuţi (pe atunci Austro-Ungaria, astăzi Ucraina) într-o familie înstărită. La vârsta de 17 ani merge să studieze la Moscova, capitala Rusiei condusă despotic de ţar. După ce fusese aproape apolitic până atunci, este arestat în urma unui atentat eşuat asupra ţarului, împreună cu alţi studenţi după un raid masiv şi este închis în temniţă. Acolo începe procesul politizării sale pe care el îl descrie în memoriile sale alături de realitatea deprimantă a Rusiei ţariste şi onmiprezenţa poliţiei secrete. Zamfir Arbure se alătură mişcării social-revoluţionare narodnice care ducea o luptă armată neîncetată cu mari pierderi de vieţi omeneşti împotriva regimului ţarist şi a guvernatorilor acestuia. Cunoaşte personal pe Sergei Necaev şi puţin după aceea pe Alexander Herzen. Datorită presiunilor urmăririi autorităţilor ruse Zamfir se mută în 1870 la Zurich şi apoi la Geneva unde devine un colaborator activ al lui Michail Bakunin. Cunoaşte personal şi cooperează cu Eliseé Reclus şi Peter Kropotkin. Ralli, cum este numit în Geneva conduce o editură, publică şi distribuie scrieri social-revoluţionare şi anarhiste. |
Front pageMalatesta’s Revolutionary Anarchism in British Exile Encuentros Ácratas: Miradas anarquistas sobre el libertarianismo de derecha. An Anarchist View of Trotsky’s "Transitional Program" A volunteer from Kharkov was tortured by the military after trying to leave Ukraine FORO CONVERSATORIO: A 50 AŃOS DEL GOLPE CÍVICO MILITAR Los desafíos y tareas del anarquismo Anarchists in Rojava: Revolution is a struggle in itself An Attempted Marxist-Anarchist Dialogue Taller de Estudios Anarquistas: La experiencia de los paros nacionales en Colombia Comunicado Público a 50 ańos del Golpe Cívico-Militar A Talk on the Ukrainian-Russian War Sürgündeki Sudanlı anarşistleri destekleyin Υποστηρίξτε τους Σουδανούς αναρχικούς دعم اللاسلطويين السودانيين في المنفى |