user preferences

New Events

Internaţional

no event posted in the last week

Civilizație, primitivism și anarhism

category internaţional | anarchist circulaţie | opinion/analysis author Wednesday January 30, 2013 10:27author by Andrew Flood - WSM (personal capacity) Report this post to the editors

În ultimul deceniu, o critică generalizată a civilizației a fost formulată de către un număr de autori, predominant din SUA. Unii dintre aceștia au ales să se identifice drept anarhiști, deși auto-indentificarea generală este de primitivist (sau din păcate “anarho”-primitivism). Argumentul lor general este că “civilizația” în sine este problema care duce la incapacitatea noastră de a trăi o viață plină de satisfacții. Astfel, lupta pentru schimbare este o luptă împotriva civilizației și pentru un pământ unde tehnologia a fost eliminată.
Critica primitivistă a anarhismului se bazează în jurul susţinerii că ar fi descoperit o contradicție între libertate și societatea de masă. În alte cuvinte, ei văd ca o imposibilitate orice societate care implică grupuri mult mai mari decât un sat să fie o societate liberă. Dacă acest lucru ar fi fost adevărat, atunci ar face propunerea anarhistă a unei lumi a “federațiilor libere formate din municipii, orașe și sate o imposibilitate. Astfel de federații și centre de populație sunt în mod evident o formă de societate de masă/civilizație. [English]

techbehind.gif


Civilizație, primitivism și anarhism


În ultimul deceniu, o critică generalizată a civilizației a fost formulată de către un număr de autori, predominant din SUA. Unii dintre aceștia au ales să se identifice drept anarhiști, deși auto-indentificarea generală este de primitivist (sau din păcate “anarho”-primitivism). Argumentul lor general este că “civilizația” în sine este problema care duce la incapacitatea noastră de a trăi o viață plină de satisfacții. Astfel, lupta pentru schimbare este o luptă împotriva civilizației și pentru un pământ unde tehnologia a fost eliminată.

Acesta este un argument interesant care are unele merite, ca un exercițiu intelectual. Dar problema e că unii dintre aderenții săi au folosit primitivismul ca o bază din care să atace toate celelalte propuneri pentru schimbarea societății. Confruntând această provocare, anarhiștii trebuie să se uite mai întâi să vadă dacă primitivismul oferă orice fel de alternativă realistă lumii așa cum este. Punctul nostru de pornire este faptul că expresia “viața este grea”, poate primi întotdeauna răspunsul că “este mai bine decât alternativa”. Acest lucru oferă un bun test general al tuturor criticilor ale lumii “așa cum este”, inclusiv anarhismului.

Chiar dacă nu putem indica “alternativa mai bună”, criticile lumii “așa cum este” pot avea o anumită valoare intelectuală. Dar după dezastrul secolului XX, când așa-numitele soluții alternative, precum leninismul, au creat dictaturi de lungă durată ce au ucis milioane de oameni, întrebarea “este alternativa ta mai bună de cea ce există?” trebuie să fie pusă oricui pledează pentru schimbare. Critica primitivistă a anarhismului se bazează în jurul susţinerii că ar fi descoperit o contradicție între libertate și societatea de masă. În alte cuvinte, ei văd ca o imposibilitate orice societate care implică grupuri mult mai mari decât un sat să fie o societate liberă. Dacă acest lucru ar fi fost adevărat, atunci ar face propunerea anarhistă a unei lumi a “federațiilor libere formate din municipii, orașe și sate o imposibilitate. Astfel de federații și centre de populație sunt în mod evident o formă de societate de masă/civilizație.

Cu toate acestea, mișcarea anarhistă a răspuns la această așa-zisă contradicție de la originile sale. În secolul XIX, apărătorii liberali ai statului au arătat spre o astfel de contradictie, în scopul de a justifica necesitatea unui set de oameni să se pronunțe asupra altora. Mihail Bakunin a răspuns la acest lucru în 1871, în eseul său “Comuna din Paris și Ideea statului”.

Se spune că armonia și solidaritatea universală a persoanelor cu societatea nu poate fi niciodată atinsă în practică, pentru că interesele lor, fiind antagoniste, nu pot fi reconciliate. La această obiecție răspund, dacă aceștia nu au ajuns încă la acord reciproc, a fost pentru că statul a sacrificat interesele majorității în beneficiul unei minorități privilegiate. Iată de ce această incompatibilitate faimoasă, acest conflict de interese personale cu cele ale societății, nu este altceva decât o fraudă, o minciună politică, născută din minciuna teologică care a inventat doctrina păcatului originar, în scopul de a dezonora omul și de a distruge respectul de sine. Suntem convinși că toată bogăția de dezvoltare a omului, intelectuală, morală și materială, precum și independența sa aparentă, este un produs al vieții în societate. În afara societății, nu numai că nu ar fi un om liber, nu va deveni chiar cu adevărat uman, o fiinţă conștientă de sine, fiind singura care gândește și vorbește. Numai combinația inteligenței și muncii colective a reușit să forțeze omul din acea stare sălbatică și brutală, care a constituit natura sa originală, sau, mai degrabă punctul de plecare pentru evoluția sa ulterioară. Suntem profund convinși că întreaga viață a oamenilor – interesele acestora, tendințele, nevoile, iluziile, chiar și prostiile, precum și fiecare bucăţică de violență, nedreptate și activitate aparent voluntară - reprezintă doar rezultatul forțelor inevitabile ale societății. Oamenii nu pot respinge ideea de independență reciprocă, nici nu pot nega influența reciprocă și uniformitatea expunand manifestările de natură externă.

Ce nivel de tehnologie?

Majoritatea primitiviştilor, evită întrebarea la ce nivel de tehnologie doresc să se întoarcă, prin ascunderea în spatele afirmaţiei că nu argumentează pentru o revenire la nimic, dimpotrivă doresc să meargă mai departe. Cu asta în vedere, aceştia spun că anumite tehnologii sunt acceptabile până la nivelul unei societăţi de vânători-culegători. Problemele pentru primitivişti încep cu dezvoltarea agriculturii și a societății de masă. Bineînțeles, civilizația este un termen destul de general, aşa cum este şi termenul tehnologie. Puțini din aceşti primitivişti au adus acest argument la concluzia sa logică. Unul este John Zerzan, care identifică rădăcina problemei în evoluția limbii și a gândirii abstracte. Acesta este un punctul de sfârșit logic pentru respingerea primitivistă a societății de masă. Ca scop al acestui articol, iau ca punct de plecare faptul că forma de societate viitoare, pentru care pledează primitiviştii, ar fi în mare parte similară din punct de vedere tehnologic, cu ce a existat circa 12.000 de ani în urmă, la începuturile revoluției agrare. Prin asta, nu pretind că doresc să “se întoarcă”, ceva ce este, în orice caz imposibil. Ci mai degrabă, dacă căutați să mergeţi înainte prin eliminarea oricărei tehnologii de la revoluția agrară până astăzi, rezultatele vor arăta ca societățile pre-agrare din 10.000 î.en. Deoarece acestea sunt singurele exemple de o astfel de societate în funcțiune, pare rezonabil să o utilizăm pentru a evalua afirmațiile primitiviste.

O chestiune de numere

Vânătorii-culegători trăiesc din alimentele pe care le pot vâna sau culege, prin urmare numele. Animalele pot fi vânate sau prinse în timp ce fructele, nucile, verdeața și rădăcinile sunt adunate. Circa 12.000 de ani în urmă, fiecare om de pe planetă a trăit ca un vânător-culegător. Astăzi, doar un număr mic de persoane fac asta, în regiunile izolate și marginale ale planetei, inclusiv deșerturi, tundra arctică și jungla. Câteva dintre aceste grupuri, cum ar fi Acre au avut contact cu restul planetei în ultimele decenii, altele, cum ar fi inuiții au avut contacte pentru perioade lungi de timp si astfel au adoptat tehnologii în afară de cele dezvoltate la nivel local. Aceste grupuri din urmă sunt o parte mare a civilizației globale și au contribuit la dezvoltarea de noi tehnologii în această civilizație.

În ecosistemele marginale, vânătorea şi culesul reprezintă adesea singurele modalităţi posibile de producție de alimente. Deșertul este prea uscat pentru agricultură durabilă și regiunea arctică prea rece. Singura posibilitate este pastoritul, dependența de animale semi-domesticite, ca sursă de hrană. De exemplu, în regiunea arctică scandinavă, băştinaţii Sami controlează mișcările uriașe ale turmelor de ren pentru a oferi o sursă de hrană regulată. Vânătorea şi culesul se bazează pe supraviețuirea cu alimentele pe care le poţi vâna și culege. Acest lucru necesită densități foarte scăzute de populație, deoarece creșterea populației este limitată de necesitatea de a evita excesul de vânătoare. Culesul în exces de asemenea poate reduce numărul de plante care sunt disponibile în viitor. Aceasta este problema de bază cu ideea primitivistă că întreaga planetă ar putea trăi cu vânătoare şi culegători. Nu există hrană suficientă produsă în ecosistemele naturale, chiar și pentru o fracțiune din populația actuală a lumii.

Ar trebui să fie evident faptul că suma de calorii disponibile pentru oameni, ca alimente într-un hectar de pădure de stejar va fi mult mai mică decât cantitatea de calorii disponibile unui om, într-un hectar de porumb. Agricultura asigură, mult mai multe calorii utile pe hectar decât vânătorea şi culesul. Asta este deoarece am petrecut 12,000 de ani selectând plante și îmbunătățind tehnicile agricole astfel încât per hectar înghesuim loturi de plante productive. Compara orice grână cultivată cu ruda sa sălbatică și vei vedea o ilustrație a acestui fapt, formularul cultivat va avea boabe mult mai mari și un procent mult mai mare de cereale a tulpinii și frunze. Am ales plante care produc un raport ridicat de biomasă comestibilă.

Cu alte cuvinte, un copac de pin poate fi la fel de bun sau mai bun, decât o lăptucă în a captura energia solară, ce cade pe ea. Dar, cu lăptuca un procent foarte mare de energie captată merge în produsele alimentare (în jur de 75%). Compară cantitatea de alimente care ar fi găsite într-o pădure din apropiere, cu suma pe care o poţi crește în câțiva metri pătrați de grădină cultivată în mod ecologic chiar și cu un consum redus de energie și vei vedea de ce agricultura este o necesitate pentru populația planetei. Un hectar de cartofi cultivaţi ecologic poate genera 15,000 kg de produse alimentare. Populația estimată a omului pe pământ înainte de apariția agriculturii (10.000 BC) variază, cu unele estimări mai mici de 250.000. Alte estimări pentru populația pre-agricolă sunt mai generoase, în intervalul de 6 la 10 milioane. Populația actuală a pământului se apropie de 6000 milioane. Aceşti 6.000 milioane sunt aproape toţi susținuţi de agricultură. Nu ar putea fi susținuţi de vânat şi cules, se sugerează că și cei 10 milioane de vânători-culegători care ar fi existat înainte de agricultură ar fi fost un număr non sustenabil. Dovezi pentru acest lucru poate fi văzut în Pleistocen, o perioadă de la 12.000 la 10.000 î.en, în care 200 de genuri de mamifere mari au dispărut. În Americi, în această perioadă, peste 80% din populația mamiferelor mari, au dispărut. Că acest lucru sa datorat vânătorii în exces, este o ipoteză controversată. Dacă este corect, atunci apariția agriculturii (și civilizației) poate fi din cauza absenței vânatului mare care a forțat vânătorii-culegători să se “așeze” și să găsească alte modalități de obținere a produselor alimentare. Desigur, în istoria înregistrată, acelaşi vânat în exces a fost observat cu sosirea omului pe insulele izolate polineziene. Vânătoarea în exces a cauzat extincția Dodo în Mauritania și Moa în Noua Zeelandă, să nu mai vorbim de numeroasele specii mai puțin celebre.

Trăind în mlaştină în timpul iernii

Un alt mod de a privi faptul că primitivismul nu poate susține toți oamenii de pe planetă este mai anecdotic și folosește Irlanda (unde locuiesc eu) ca un exemplu. Neatins, mediul rural irlandez ar consta în principal din păduri de stejar matur cu alun și mlaștini. Ghinde, fructe de mărăciniș în poieni, usturoi sălbatic, căpșuni, ciuperci comestibile, miere sălbatică, și carnea provenită de la animale, cum ar fi cerb, veveriță, capră sălbatică și porumbei care pot fi vânate. Dar acestea reprezintă mult mai puţine calorii decât aceeași zonă cultivată cu grâu sau cartofi. Nu există, pur și simplu, suficiente terenuri în Irlanda pentru a sprijini 5 milioane, populația actuală a insulei, ca vânatori-culegători. De obicei, vânatorii-culegători trăiesc la o densitate a populației de 1 la 10 km pătraţi. (Densitatea populației Irlandei în prezent, este de aproximativ 500 la 10 km pătrați sau de 500 de ori acest lucru). Prin extinderea acestui calcul standard în altă parte a planetei, numărul care ar putea fi susținut în Irlanda ar fi mai puțin de 70.000. Probabil mult mai puțin, deoarece doar 20% din Irlanda este teren arabil. În timpul iernii, mâncarea care ar fi adunată, ar fi foarte puțină (probabil depozite mici de nuci ascunse de veverițe și miere sălbatică) și chiar cele 70.000 de persoane care trăiesc din vânătoare ar eradica mamiferele mari (cerbi, capre sălbatice) foarte repede. Zonele de coastă , râurile și lacurile mai mari ar fi principala sursă de vânătoare și adunare în formă de crustacee și alge marine comestibile.

Dar fiind generos și presupunând că oarecum Irlanda ar putea susține 70.000 culegători şi vânători, descoperim că avem nevoie să “reducem” populația cu aproximativ 4.930.000. Sau 98,6%. Cele mai actuale estimări arheologice privind populația din Irlanda înainte de sosirea agriculturii este în jur de 7.000 persoane. Ideea că o anumită cantitate de teren poate suporta o anumită cantitate de oameni în funcție de modul în care aceasta este (sau, în acest caz, nu este) cultivată este denumită “capacitatea de suport”. Acest lucru poate fi estimat pentru pământ ca un întreg. Un calcul modern privind vânătorii şi culegătorii, de fapt, oferă 100 milioane cifra maximă dar cât de maxim este acest lucru, devine clar atunci când îți dai seama că prin metode similare, oferă 30 de miliarde cifra agricolă maximă. Asta ar fi de șase ori populația lumii actuale!

Dar să luăm această cifră de 100 de milioane maximum, mai degrabă decât maximul istoric de 10 milioane. Aceasta este o estimare generoasă, cu mult peste cel al primitiviştilor care au îndrăznit să abordeze această problemă. De exemplu, domnișoara Ann Thropy, scriind pentru revista Earth First! a estimat, “Ecotopia ar fi o planetă cu aproximativ 50 de milioane de oameni care vânează și culeg pentru subzistență.” Astăzi, populația pământului este de aproximativ 6000 milioane. O revenire la “primitiv”, prin urmare, ar necesita ca 5.9 miliarde de oameni să dispară. Ceva trebuie să se întâmple populației lumii, astfel încât cei 100 milioane de supraviețuitori ar avea chiar cea mai mică speranță a unei utopii primitive durabile.

Trucuri murdare?

În acest moment, unii scriitori, cum ar fi scriitorul primitivist John Moore, se plâng, respingând sugestia “că nivelurile populatiei preconizate de anarho-primitivişti ar fi realizate de către decese în masă sau lagăre de exterminare în stil nazist. Acestea sunt doar tactici de defăimare. Angajamentul anarho-primitivist pentru desființarea tuturor relațiilor de putere, incluzând statul, cu tot aparatul administrativ și militar, și orice fel de partid sau organizație, înseamnă că o astfel de sacrificare orchestrată rămâne o imposibilitate, precum pur și simplu îngrozitoare.

Problema pentru John este că aceste “tactici de defăimare” se bazează nu numai pe cerințele logice ale unei lumi primitiviste, dar sunt, de asemenea, în mod explicit recunoscute de alți primitivişti. Cei 50 milioane a domnișoarei Thropy a fost deja citat. Un alt FAQ primitivist pretinde “Reduceri drastice ale populației se vor întâmpla indiferent dacă o facem voluntar sau nu. Ar fi mai bine, pentru motive evidente, să facem toate acestea treptat și în mod voluntar, dar dacă nu vom face, populația umană o să fie redusă oricum.

Coaliția împotriva civilizației scrie “Trebuie să fim realiști cu privire la ce s-ar întâmpla dacă am intra în lumea post-civilizată. O mulțime de oameni ar muri după un colaps civil. Deși fiind un lucru greu de susţinut, pentru o persoană morală, nu ar trebui să pretindem că acest lucru nu ar fi cazul.

Mai recent, Derrick Jensen într-un interviu din ediția # 6 din The ‘A’ Word Magazine a declarat că civilizația “trebuie să fie în mod activ combătută, dar nu cred că o putem da jos. Ceea ce putem face este să asistăm lumea naturală să o dea jos…Vreau ca civilizația să fie dată jos și vreau dată jos acum.” Am văzut mai sus, care sunt consecințele dacă “dăm jos civilizaţia.

În concluzie, nu există deficit de primitivişti care recunosc faptul că lumea primitivă dorită ar avea nevoie de “decese în masă”. Nu am întâlnit pe nimeni care susține “lagăre de exterminare în stil nazist”. Primitiviştii, cum ar fi John Moore, pot refuza, prin urmare, să se confrunte cu această întrebare a decesului în masă, mărind miza emoțională și prin acuza pe cei care indică nevoia de deces în masă că desfășoară “tactici de defăimare”. Acestuia îi revine atunci, să explice modul în care 6 miliarde pot fi hrăniţi sau să recunoască faptul că primitivismul nu este mai mult decât un joc al minţii intelectuale. Așteptarea mea este că aproape toată lumea atunci când se confruntă cu această cerință de deces în masă va trage concluzia că “primitivismul” nu oferă ceva pentru care trebuie luptat. Foarte puțini, cum ar fi survivaliştii, confruntați cu amenințarea unui război nuclear, în anii 1980, ar putea concluziona că toate acest lucruri sunt inevitabil și încep planificarea modului în care cei dragi lor vor supraviețui atunci când alții mor. Dar acest grup sa mutat departe, mult dincolo de orice înțelegere a anarhismului. Deci, prefixul “anarho”, pe care astfel de primitivişti încearcă să revendice trebuie să fie respins.

Majoritatea primitiviştilor fug de obligația decesului în masă într-unul din două moduri. Cei mai drăgălași, decid că primitivismul nu este un program pentru un mod diferit de a conduce lumea. Mai degrabă există ca o critică a civilizației și nu o alternativă la aceasta. Acest lucru este destul de cinstit și există o valoare în re-examinarea ipotezelor de bază ale civilizației. Dar în acest caz, primitivismul nu este un substitut pentru lupta de eliberare anarhistă, care implică adoptarea tehnologiei la nevoilor noastre, mai degrabă decât a le respinge. Problema e că primitiviştii, le place să atace metodele de organizație de masă, care sunt necesare pentru răsturnarea capitalismului. Destul de rezonabil, dacă crezi că ai o alternativă la anarhism, ci, mai degrabă dăunătoare, dacă tot ce ai este o critică interesantă! Alți primitivişti, iau însă calea Cassandra, spunându-ne că sunt doar profeții unei osânde inevitabile. Ei nu doresc moartea a 5900 milioane, doar că nu pot fi prevenite. Acest lucru merită examinare în detaliu tocmai pentru că este atât de ineficient. Care este până la urmă rostul de a lupta pentru o societate echitabilă astăzi, dacă mâine sau poimâine 98% dintre noi vom muri și tot ceea ce am construit se năruie în țărână?

Suntem cu toții condamnați?

Primitiviştii nu sunt singurii care folosesc retorica catastrofei să bage în panică oamenii în a accepta propunerile lor politice. Reformişti precum George Monbiot, utilizează acelaşi “suntem cu toții condamnaţi” argument pentru a încerca să bage în panică oamenii în a accepta reformism și guvern mondial. În ultimele decenii, acceptarea că lumea este cumva condamnată a devenit parte a culturii de masă, mai întâi ca războiul rece și apoi ca dezastrul ecologic. George Bush și Tony Blair au creat panică în legătură cu armelor de distrugere în masă pentru a da acoperire invaziei din Irak. Necesitatea de a examina și demonta astfel de panică este evidentă. Forma cea mai convingătoare a panicii “sfârșitul civilizației”, este ideea unei crize de resurse, care va face viața așa cum o știm imposibilă. Și cea mai bună resursă să se concentreze pentru cei care doresc să facă acest argument este petrolul. Tot ceea ce producem, inclusiv alimentele, sunt dependente de inputuri masive de energie și 40% din consumul de energie al lumii este generată de petrol. Versiunea primitivistă a acestui argument este ceva de genul asta, “toată lumea știe că în numărul X de ani, petrolul se va epuiza, acest lucru va însemna că civilizația se va opri, iar acest lucru va însemna că o mulțime de oameni vor muri. Deci, am putea la fel de bine îmbrățișa inevitabilul.” Argumentul că petrolul se va termina este echivalentul primitivist a argumentului marxist care spunea “criza economică finală care duce la răsturnarea capitalismului”. Și la fel ca marxiștii ortodocși, primitiviştii mereu susțin această criză finală este întotdeauna la colț. Atunci când este analizat în detaliu, acest argument se evaporă și devine clar că nici capitalismul, nici civilizația nu se confruntă cu o criză finală, din cauza petrolului care se va termina. Acest lucru nu se datorează faptului că aprovizionarea cu petrol este inepuizabilă. Dar, departe de a fi sfârșitul capitalismului sau a civilizației, aceasta este o oportunitate de profit și restructurare. Capitalismul, cu toate acestea, fără reticență, se pregătește să facă profituri din dezvoltarea surselor alternative de energie pe de o parte, iar pe de altă parte accesarea din belșug, dar mai distructivă a extragerii combustibililor fosili. Doua cale bineînțeles face ca încălzirea globală și alte forme de poluare, dar asta nu e probabil să oprească clasa capitalistă globală.

Nu doar primitiviştii au devenit fascinați de criza petrolului așa că am intenționează să mă ocup de asta într-un eseu separat. Dar în rezumat, în timp ce petrolul va deveni mai scump de-a lungul deceniilor, procesul de înlocuire este deja în curs de desfășurare. Danemarca, de exemplu, intenționează să producă 50% din nevoile sale energetice din ferme eoliene până în 2030, iar companiile daneze fac deja sume mari de bani, deoarece acestea sunt producătorii de frunte de turbine eoliene. Trecerea de la petrol este probabil să ofere o oportunitate de a face profit capitalismului, mai degrabă reprezentând o formă de criză finală. Ar putea fi o criză de energie, petrolul începând să crească în preț și alternativele nu sunt încă capabile să umple 40% din generarea de energie cu petrol. Acest lucru va determina petrolul și, prin urmare, prețurile la energie să crească, dar acest lucru va fi o criză pentru săracii lumii, nu pentru bogați, dintre care unii chiar vor profita. O criză severă de energie ar putea declanșa o recesiune economică globală, dar din nou, muncitorii lumii sunt cei care suferă cel mai mult în astfel de momente. Există un argument bun care spune că elita lumii se pregăteşte deja pentru o astfel de situație, multe dintre recentele războaie ale SUA, au sens în ceea ce privește asigurarea viitoarelor provizii de petrol pentru corporațiile americane. Capitalismul este destul de capabil de a supraviețui crizelor foarte distructive. WW2 a văzut multe din marile orașe ale Europei distruse și cea mai mare parte a industriei din Europa Centrală aplatizată. (Prin bombardiere, război, retragerea germanilor iar apoi sfâșiat , din est prin avansarea rușilor). Milioane de muncitori europeni au murit ca urmare, atât în anii de război și în anii care au urmat. Dar capitalismul nu numai ca a supravietuit, înfometarea permiţând salariile fie scăzute, iar profiturile au crescut.

Ce se întâmplă dacă?

Cu toate acestea, merită să facem un mic exercițiu mental pe această idee a proviziilor de petrol pe terminate. Dacă într-adevăr nu există alternativă ce s-ar putea întâmpla? Va apărea o utopie primitivistă chiar și la prețul amar al 5900 de milioane de oameni care mor? Nu. Primitiviştii par să uite că trăim într-o societate de clasă. Populația pământul este împărțită în câțiva oameni cu resurse vaste și putere și noi ceilalți. Nu este vorba de acces egal la resurse, mai degrabă de accesul inegal destul de incredibil. Cei care au căzut victimă deceselor în masă nu ar include Rubert Murdoch, Bill Gates sau George Bush entru că acești oameni au banii și puterea de a monopoliza resursele rămase pentru ei. În schimb, primii care vor muri în număr foarte mare ar fi populația din mega orașele mai sărace de pe planetă. Cairo și Alexandria, în Egipt au o populație de aproximativ 20 milioane. Egiptul este dependent atât de importurile de produse alimentare dar și agricultura foarte intensivă de pe valea Nilului și oază. Cu excepția elitei minuscule bogate din cei 20 de milioane de locuitori din mediul urban, restul nu ar avea unde să se ducă şi nici teren sa fie muncit. Randamentele actuale ridicate sunt în parte dependente de inputuri mari de energie ieftină. Decesele în masă a milioane de oameni nu reprezintă un lucru care distruge capitalismul. Într-adevăr, la perioade ale istoriei sa văzut ca fiind destul de natural și chiar de dorit pentru modernizarea capitalului. Foametea de cartofi de la 1840, care a redus populația din Irlanda cu 30%, a fost considerată dezirabilă de către mulți susţinători ai comerțului liber. La fel a fost foametea din 1943/4 din Bengalul condus de Marea Britanie în care patru milioane au murit. Pentru clasa capitalistă, astfel de decese în masă, mai ales în colonii, permit oportunități de a restructura economia în moduri care altfel ar fi rezistate.

Rezultatul real al unei crize a “sfârșitului de energie” i-ar vedea pe liderii noştri depozitând ce surse de energie au rămas și folosindu-le pentru a alimenta elicoptere militare care ar fi folosite pentru a controla pe aceia dintre noi suficient de norocoși să fim selectaţi să ostenim în domeniile biocarburanților. Seamănă cu “Matrix” decât o utopie. Alt punct este că distrugerea poate servi pentru a regenera capitalismul. Ne place sau nu, distrugerea la scară mare permite unor capitalişti să facă o mulțime de pe bani. Gândiți-vă la războiul din Irak. Distrugerea infrastructurii irakiene ar putea fi un dezastru pentru poporul irakian, dar este o mină de aur de profit pentru Halliburton și co. Nu este o coincidență că războiul din Irak, ajută SUA, unde cele mai mari corporații se bazează, obține controlul părților planetei unde producția de petrol în viitor și curent are loc. Putem extinde exercițiul nostru intelectual și mai mult. Să ne prefacem că unii anarhiști sunt transportaţi prin magie de pe Pământ pe o altă similară cu Pământul. Și suntem lăsaţi acolo fără nici o tehnologie. Puţinii primitvişti s-ar duce să alerge cu cerbii, dar un procent echitabil ar sta jos și ar stabilii cu privire la încercarea de a crea o civilizație anarhistă. Multe dintre abilitățile pe care le avem (programarea fără calculatoare) ar fi inutile, dar între noi am avea o bună cunoaștere de bază a agriculturii, inginerie, hidraulică și fizică. Data viitoare când primitiviştii colindă prin zonă pe care ne-am stabilit ar vedea peisaj de ferme și baraje.
Am avea cel puţin căruţe şi animale domesticite, dacă animele mari din zonă permit asta. Înţelegeţi ce vreau să zic.

Tehnologia nu a venit de la zei. Aceasta nu a fost impusă pe om de o forță misterioasă din afara. Ci este ceva ce am dezvoltat și continuă să se dezvolte. Chiar dacă ai putea întoarce ceasul înapoi, ar începe să ticăie din nou. John Zerzan pare a fi singurul dintre primitivişti capabil să recunoască asta și se retrage la poziția de a vedea limba și gândirea abstractă, ca fiind problema. El are dreptate dar în același timp e absurd. Viziunea sa de utopie necesită nu numai moartea în masă a populației lumii dar ar necesita lobotomia modificată genetic a celor care supravietuiesc, dar şi al urmaşilor lor. Nu este, desigur, ceva ce pledează, dar este un punct final logic al argumentului său.

De ce argumentăm împotrivă?

Așa că de ce irosim atât de mult spațiu demolând o astfel de ideologie fragilă, precum primitivismul. Unul dintre motive este legătura jenantă cu anarhismul pe care anumiţi primitivişti încearcă să revendice. Mai important, primitivismul, atât în mod implicit, și adesea în apelurile sale dorește ca adepții săi să respingă raționalismul pentru misticism și unitatea cu natura. Nu sunt prima mișcare irațională ecologică să facă acest lucru, o bună treime a partidului nazist german a venit din și mișcările care se rugau la natură bazate pe pamant si sange care au apărut în Germania în urma Primului Război Mondial. Acest lucru nu este un pericol gol. În cadrul primitivismului, o aripă autoproclamată irațională sa dezvoltat, care chiar dacă încă nu pledează pentru “legăre de exterminare în stil nazist” a sărbătorit în mod deschis moartea și uciderea unui număr mare de oameni, ca un prim pas.

În decembrie 1997, revista americană Earth First a scris că “epidemia SIDA, mai degrabă decât a fi o calamitate, este o dezvoltare binevenită, în reducerea inevitabilă a populației umane.” În aceeași perioadă, în Marea Britanie, Steve Booth, unul dintre editorii unei reviste numite Green Anarchist , a scris că “Atentatele cu bombă din Oklahoma aveau ideea corectă. Regretabil a fost că nu au mai distrus mai multe oficii guvernamentale. Chiar și așa, au făcut tot ce au putut, iar acum există cel puțin 200 de automatoni de stat, care nu mai sunt capabili de opresiune. Cultul sarin din Tokyo avea ideea corectă. Regretabil a fost că testând gazul cu un an înainte de atac, s-au dat de gol. Ei nu au fost suficient de secretoşi. Aveau tehnologia pentru a produce gaz, dar metoda de livrare a fost ineficientă. Într-o zi grupurile vor fi complet secrete și metodele lor de fumigație vor fi complet eficace.

Aici ajungi, atunci când sărbătoreşti spiritualitatea peste raționalitate. Atunci când speranța de “alergare cu cerbul” depășește necesitatea de a ocupa de problema revoluției pe o planeta de 6 miliarde de oameni. Ideile de mai sus au doar concluzii reacționare. Logica lor este elitistă și ierarhică, puțin mai mult decât o versiune semi-seculară a zeilor poporului ales distrugând necredincioșii. Aceasta cu siguranță n-are nimic în comun cu anarhismul.

Avem nevoie de mai multă tehnologie, nu mai puţină

Ceea ce ne aduce la început. Civilizația vine cu multe probleme, foarte multe, dar este este mai bine decât alternativa. Provocarea pentru anarhiști este în transformarea civilizației, într-o formă care este, fără ierarhie, sau dezechilibre de putere sau avere. Aceasta nu este o nouă provocare, a fost întotdeauna provocarea anarhismului, după cum arată citatul lui Bakunin de lungă durată la începutul acestui eseu. Pentru a face acest lucru avem nevoie de tehnologia modernă pentru a curăța apa noastră, pompa de la distanță și să prelucreze deșeurile noastre și se inoculează sau vindece oamenii de boli cu o densitate mare a populației. Cu doar 10 de milioane de oameni pe pământ te poți căca în pădure, doar dacă te mişti din locul acela. Cu 6 miliarde care se cacă în pădure este o problemă, aceştia se cacă în apa pe care trebuie să o bea. Potrivit ONU “în fiecare an, mai mult de 2,2 milioane de oameni mor din cauza bolilor de apă și canalizare aferente, mulți dintre ei copii “. Aproape un miliard de locuitori din mediul urban nu au acces la sanitație durabilă. Datele pentru “43 orașe africane …. arata ca 83 la suta din populație nu au toalete conectate la sistemul de canalizare”.

Provocarea atunci, nu este pur și simplu construcția unei civilizații care păstrează standardele fiecăruia de viață la nivelul de acum. Provocarea este ridicarea standardului aproape pentru toată lumea , dar într-un mod care este rezonabil şi sustenabil. Numai dezvoltarea viitoare a tehnologiei cuplată la o revoluție care elimină inegalitatea în întreaga planetă poate oferi acest lucru. Este regretabil că anumiţi anarhiști care locuiesc în națiunile cele mai dezvoltate, mai bogate și mai tehnologice ale lumii preferă să se ​​joace cu primitivismul, mai degrabă decât să gândească la cum putem schimba cu adevarat lumea.Transformare globală necesară va face toate revoluțiile anterioare se estompeze în insignifianță. Problema majoră nu este pur și simplu că capitalismul a fost încântat să lase o proporție foarte mare din populația lumii în sărăcie. Problema este, de asemenea, că dezvoltarea a avut ca scop crearea de consumatori pentru produsele viitoare mai degrabă, decât oferind ceea ce oamenii au nevoie. Transportul oferă cel mai simplu exemplu. O varietate de forme de transport în masă există, care pot deplasa un număr foarte mare de oameni din loc în loc, la viteza mare. Totuși, în ultimul deceniu, capitalismul sa concentrat pe forma care utilizează cele mai mari resurse per călător atât în ​​ceea ce privește ce se întâmplă făcând-o și ceea ce este necesar pentru a menține în funcțiune. Aceasta este mașina individuală. În cuprinsul zonelor dezvoltate de pe glob este singura modalitate de a a rezolva într-o manieră eficientă. Automobilul a creat mega orașul întins care este Los Angeles, probabil, cel mai infam exemplu. Acolo, un oraș a fost creat cărui aspect urban face autoturismul personal aproape obligatoriu.

Această formă de transport nu este pur și simplu o soluție pentru majoritatea populației lumii. Și nu e pur și simplu că cei mai mulți oameni nu își pot permite o mașină la acest moment. Resursele consumate în construcția a 3 miliarde de mașini bizare necesare pentru fiecare locuitor adult al globului nu sunt pur și simplu disponibile. Nu sunt nici resurse (petrol) pentru a rula aceste 3 miliarde mașini disponibile. Deci, luând sub control tehnologiile existente și în curs de dezvoltare nu înseamnă pur și simplu că desfășurăm producția capitalistă (sau metodele de producție) sub un steag roșu și negru. La fel cum societatea anarhistă viitoare va încerca să elimine munca plictisitoare monotonă a liniei de asamblare la fel ar trebui să schimbe radical natura produselor care sunt fabricate. La un nivel simplu, în termeni de transport, aceasta va începe, probabil, cu reducerea considerabilă a producției de automobile și creșterii substanțiale a producției de biciclete, motociclete, trenuri, autobuze, camioane și mini autobuze. Nu sunt nici un “expert de transport”, nici un lucrător în industriea transporturilor, așa că am putea face mai mult. Dar ar trebui să fim conștienți de faptul că în afara vestului, nevoia de transport este adesea rezolvată în moduri mult mai puțin individualiste. Numai cei bogati pot permite o mașină, dar masa populației se pot deplasa de multe ori aproape la fel de repede de la o locație la alta utilizând nu numai transportul cu autobuzul și trenul, dar, de asemenea, sisteme de taxiuri pe distanțe lungi colective și mini-autobuze care circulă între orașe ori de câte ori sunt pline.

Aceasta este provocarea pentru anarhism. Nu pur și simplu să răstoarne ordinea existentă a lumii capitaliste ci de asemenea să vadă nașterea unei noi lumi. O lume care este cel puțin capabilă de a oferi același acces la bunuri, transport, asistența medicală și educație care este accesibilă “clasei de mijloc” în țările scandinave de astăzi. Este noua societate, care va decide ce noi tehnologii sunt necesare și cum să adopte tehnologiile existente. Este destul de probabil ca anumite tehnologii, în cazul în care nu sunt eliminate, va fi declasate. E greu de crezut că vor decide fericiți să construiască noi centrale nucleare, de exemplu. Atâta timp cât capitalismul exista , va continua să face ravagii mediului ca urmăriri ale profiturilor. Aceasta va răspunde în mod eficient crizei energetice odată ce devine profitabil și pentru că va exista un decalaj de mai mulți ani înainte ca petrolul poate fi înlocuit acest lucru ar putea însemna agravarea sărăciei și moarte pentru mulți oameni din lume. Dar nu putem rezolva aceste probleme prin visele unei epoci de aur pierdute când populația lumii a fost suficient de scăzută pentru a sprijini culesul şi vânătoritul. Putem rezolva doar prin construirea mișcărilor de masă care pot să răstoarne capitalismuldar doar de asemenea să introducă o societate libertară. Iar în drum trebuie să găsim modalități de a stopa și chiar inversa unele dintre cele mai grave pericole ecologice generate de capitalism. Primitivismul este o fantezie – oferă nici un fel de înaintare în lupta pentru o societate liberă. Deseori, adepții săi ajung la subminarea luptei prin atacarea tocmai lucrurilor, cum ar fi organizarea de masă, care sunt o cerință pentru a castiga. Acei primitivişti care sunt serioşi şi puşi să schimbe lumea trebuie să re-examineze pentru ceea ce ei luptă.

Andrew Flood
Iunie 11 2004

Translated by IASR (http://iasromania.wordpress.com)

Leaving the last of technology behind
Leaving the last of technology behind

This page can be viewed in
English Italiano Deutsch

Internaţional | Anarchist circulaţie | ro

Thu 18 Dec, 02:57

browse text browse image

Sorry, no stories matched your search, maybe try again with different settings.
Sorry, no stories matched your search, maybe try again with different settings.
Sorry, no press releases matched your search, maybe try again with different settings.
© 2005-2014 Anarkismo.net. Unless otherwise stated by the author, all content is free for non-commercial reuse, reprint, and rebroadcast, on the net and elsewhere. Opinions are those of the contributors and are not necessarily endorsed by Anarkismo.net. [ Disclaimer | Privacy ]