Emilio Canzi – Partizan anarhist în Italia şi Spania

italia / elveţia | istoria de anarhism | recenzie Tuesday February 28, 2012 22:35 by Kate Sharpley Library - KSL

Aceasta a fost povestea acestui anarhist curajos şi puţin cunoscut în afara Italiei.

Emilio Canzi s-a născut în Piacenza, Italia, 1893, fiul unui funcţionar. A fost recrutat în armată în 1913, luptând în Primul Război Mondial. Demobilizat în 1919, a fost activ în valul postbelic de nemulţumire care a devastat Italia, alăturându-se mişcării anarhiste. Membru prominent al Arditi del Popolo (People’s Squads), grup militant antifascist fondat la sfârşitul lunii iunie 1921, de către anarhistul Gino Lucetti. După asasinarea unui fascist a trebuit să fugă în Franţa. În 1927 sa întors în Italia, activând în rezistența antifascistă, dar în scurt timp a fost arestat. A reuşit să explice prezenţa sa şi a plecat din ţară ilegal, în 1928. În Franţa s-a alăturat unui grup de anarhişti exilați din Piacenza, formând Uniunea Anarhist Comunistă din Piacenza. În octombrie 1933, a servit în cadrul Comitetului Anarhist a Victimelor Politice cu sediul în Paris, care a menţinut legături cu militanţii aflați încă în Italia. A fost organizatorul principal al protestelor împotriva expulzării militanţilor anarhiști italieni din Franţa în 1935. În 1936, la izbucnirea Războiului Civil din Spania, a luptat alături de alți voluntari anarhiști italieni pe frontul din Aragon. Revenind la Paris, a contribuit în presa exilaților anarhiști, ajutând la organizarea asistenţei pentru voluntarii anarhiști italieni, care au ajuns în lagărele de concentrare franceze.

În timpul invaziei germane, Emilio a fost arestat de către nazişti, petrecând 3 luni într-o închisoare germană şi apoi fiind trimis într-un lagăr de concentrare. În martie 1942 a fost transferat în Italia, pentru a primi o pedeapsă de cinci de ani pe insula penitenciar Ventotene. De aici a fost trimis în lagărul de concentrare din Renicci D’Anghiari, din care el şi alţi anarhişti au organizat o evadare îndrăzneaţă în 1943. Acesta a organizat un detaşament de partizani în munţi. A fost arestat de către fasciști în anul 1944, dar ulterior, a fost eliberat într-un schimb de prizonieri. Comuniştii au încercat să neutralizeze importanţa sa în cadrul mişcarii partizane, încercând să-l discrediteze, fiind apoi arestat de către aceştia. O altă unitate de partizani l-a eliberat, luptând alături de aceștia la eliberarea Piacenzei. După eliberarea Italiei, acesta s-a alăturat din nou mișcării anarhiste, luând parte la Congresul FCL (Federația Comunist Libertară) şi apoi la Congresul de constituire a Federației Anarhiste Italiene din Carrara, în septembrie 1945. La 2 octombrie 1945 a fost lovit de un camion al armatei britanice şi a murit în spital câteva săptămâni mai târziu. Natura accidentului rămâne misterioasă. Aceasta a fost povestea acestui anarhist curajos şi puţin cunoscut în afara Italiei.