Către un comunism libertar

internaţional | the left | opinion/analysis Monday February 13, 2012 22:06 by Daniel Guerin

Mi se pare extrem de îndrăzneţ a anunţa, printre altele, ce aspecte ale anarhismului şi gândurilor lui Marx sunt sau nu reconciliabile. Comunismul Libertar este ca încă doar o aproximare, şi nu o dogmă a adevărului absolut. Mi se pare, că nu poate fi definit în mod absolut pe hârtie. Nu va fi o raţionalizare a trecutului, ci un punct de unire în viitor.

Dintre toate lecturile pe care le-am citit în 1930, pe vaporul care ma dus în Indochina şi înapoi; de la Georges Sorel, Hubert Lagardelle, Fernand Pelloutier, Lenin şi Troţki; cele ale lui Marx au avut, fără îndoială, cel mai mare impact. Aceste (cărţi) mi-au deschis ochii, am descoperit misterele surplusului capitalist, ma învăţat despre materialismul istoric şi dialectic. Intrând dn acel moment în mişcarea revoluţionară, aruncând peste bord educaţia mea burgheză, am fost iniţial, din instinct anti-stalinist; la acel moment eram un socialist de stânga sub influenţa lui Marceau Pivert şi un sindicalist revoluţionar influenţat de Pierre Monatte. Mai târziu, scrierile lui Bakunin în ediţia de şase volume de Max Nettlau /James Guillaume au fost a doua revelaţie. Acestea m-au lăsat pentru totdeauna alergic la orice versiune a socialismului autoritar, oricum s-ar numi, fie iacobin, marxist sau troţkist.

A fost sub agitaţia provocată în mine de aceste scrieri (a lui Bakunin), ce m-au făcut să îmi revizuiesc fundamental admiraţiile pentru strategia revoluţionară a lui Lenin, pentru a revizui (în opinia mea) acest idol şi a trece la o critică în profunzime a anumitor concepţii autoritare ale liderului bolşevic. Am concluzionat, din această dezbatere internă, ​​că socialismul ar trebui să se scape de noţiunea uzată a dictaturii proletariatului, în scopul de a recupera libertarismul său autentic.

Luxemburg versus Lenin

Acesta a fost ceea ce ma dus, în munca mea despre revoluţia franceză, să substitui pretutindeni dictatura proletariatului cu constrângerea revoluţionară. După asta, am acordat o atenţie mai mare asupra unui proces rapid-fulger pe care Rosa Luxemburg l-a avut contra ultra centralismului a lui Lenin şi a caracterului său steril de substitutionism birocratic. Mult mai târziu, în 1971, am aprofundat analiza mea a Luxembourgismului şi am încercat să subliniez legătura de rudenie cu relativa spontaneitate libertară. Epoca când descopeream Bakunin şi re-citeam Rosa a fost, în ceea ce priveşte lupta de clasă, momentul revoluţiei maghiare şi suprimarea sa sălbatică. Am simţit, în partea mea, mai puţin interesat de politica cu privire la încercarea de eliberare de sub jugul Moscovei, deoarece aceasta a fost acuzata de ambiguităţi îngrijorătoare; mai degrabă, am fost interesat de înflorirea consiliilor muncitoresti maghiare.

Anarhism

Libertarismul meu a trecut prin etape succesive: la inceput, ceea ce eu aş numi un anarhism clasic, care a găsit expresia în Tineretul Socialist Libertar (1959), apoi Anarhismul de la teorie la practică (1965) şi în acelaşi timp, Nici un Dumnezeu nici un Stăpân, antologie a anarhismului; ce în afară de Bakunin, exista spaţiu şi pentru Stirner, Proudhon, Kropotkin, Malatesta şi mulţi alţii. Apoi, m-am deplasat puţin de anarhismul clasic, şi m-am întors către studiile mele marxiste şi am am publicat Fora Marxism Libertar, un titlu care i-a şocat pe unii dintre noii mei prieteni libertari. Chiar înainte de tumultul revoluţionar din mai ’68, în care am plonjat până la gât, am reintrat în Mişcarea Comunist Libertară (MCL ,sub influenta lui Georges Fontenis). Mai târziu am fost cu Organizaţia Comunist Libertară (OCL), în prima si a doua sa formă şi apoi până în prezent, în Uniunea Muncitorilor Comunist Libertară.

Socialism Libertar

Prin urmare, timp de un sfert de secol ,m-am aliniat şi încă sunt aliniat cu socialismul libertar sau comunismul (cuvântul anarhist mi se pare prea restrictiv şi nu-l folosesc cu excepţia cazului în care i se alătură cuvântul comunist). Acest comunism libertar este diferit, deşi acesta poate fi combinat cu utopia propagată de şcoala lui Kropotkin, anticipând epoca abundenţei. Mai exact, comunismul libertar, aşa cum îl înţeleg eu, este o combinaţie a celor mai bune din anarhism şi gândirea lui Marx. Am încercat să clarific aceste elemente diferite într-un pamflet numit Anarhism şi Marxism, care a fost adăugată la a doua ediţie a cărţii mele; Anarhismul (1981). Cu siguranţă nu au pretenţia de a fi prevăzut; cu excepţia unor linii foarte generale, cristalizarea definitivă a unei sinteze neliniştite şi informale. HE Kaminski, în biografia lui Bakunin, a crezut că era necesar şi inevitabil, dar că era mai mult pentru viitor decât în prezent de a formula. Acesta trebuie să provină din furtunile sociale noi care vor apărea.

Nu o dogmă

Sper că am fost, pe tot parcursul angajamentului meu militant, un istoric şi teoretician util. Mi se pare extrem de îndrăzneţ a anunţa, printre altele, ce aspecte ale anarhismului şi gândurilor lui Marx sunt sau nu reconciliabile. Comunismul Libertar este ca încă doar o aproximare, şi nu o dogmă a adevărului absolut. Mi se pare, că nu poate fi definit în mod absolut pe hârtie. Nu va fi o raţionalizare a trecutului, ci un punct de unire în viitor. Convingerea principală de care sunt animat, este că revoluţia socială în viitor nu va fi despotismul moscovit nici social-democraţia anemică, nu va fi autoritară ci libertară şi autogestionată.

Daniel Guerin