user preferences

New Events

Irlanda / Marea Britanie

no event posted in the last week

Crime Prison and Punishment

textLa Cárcel Es La Muerte Social 18:44 Oct 29 0 comments

textCelda Colombia 22:09 Jun 10 0 comments

textCali: ¿Una guerra ajena? Ejecuciones y política estatal 05:27 Apr 01 0 comments

textBelarus speaking tour in Britain 23:04 Feb 16 0 comments

imageSe señalan 22:48 Jan 10 0 comments

more >>

Londra arde – cauze si consecinte – o perspectiva anarhista

category irlanda / marea britanie | crime prison and punishment | opinion/analysis author Thursday August 18, 2011 20:23author by Aidan, Andrew & Dermot - Workers Solidarity Movement (WSM) Report this post to the editors

Uciderea lui Mark Duggan de catre politie a rezultat in patru nopti de revolta in Anglia. Declansarea imediata a fost uciderea in sine si lipsa de respect a politiei in legatura cu familia si prieteni lui Mark. Dar revoltele si-au extins exprimarea spre o ura generala si anxietate; o ura prea des nefocalizata care pandea orice oportunitate. Acest fapt a dus la distrugerea resurselor in cartierele deja defavorizate si la atacuri anti-sociale asupra trecatorilor. In ciuda acestui fapt,radacinile rascoalei se regasesc in conditiile economice si politice din aceste cartiere, si nu in “educatia proasta” sau in “criminalitatea fara minte”. Aceste conditii au fost create de catre insusi politicienii si elita de afaceri, care acum fac apel la revenirea la normalitate si represiune. [English]

Riot police deploy in Manchester
Riot police deploy in Manchester


Londra arde - cauze si consecinte – o perspectiva anarhista


Uciderea lui Mark Duggan de catre politie a rezultat in patru nopti de revolta in Anglia. Declansarea imediata a fost uciderea in sine si lipsa de respect a politiei in legatura cu familia si prieteni lui Mark. Dar revoltele si-au extins exprimarea spre o ura generala si anxietate;o ura prea des nefocalizata care pandea orice oportunitate. Acest fapt a dus la distrugerea resurselor in cartierele deja defavorizate si la atacuri anti-sociale asupra trecatorilor. In ciuda acestui fapt, radacinile rascoalei se regasesc in conditiile economice si politice din aceste cartiere, si nu in "educatia proasta" sau in "criminalitatea fara minte". Aceste conditii au fost create de catre insusi politicienii si elita de afaceri, care acum fac apel la revenirea la normalitate si represiune.

Revoltele s-au intamplat la un anumit moment, moment in care capitalismul se afla intr-o criza adanca. Intra-devar, s-au intamplat in acelasi timp in care a avut loc inca o prabusire pe pietele globale. Nu e o coincidenta;prabusirea, reducerile dezlantuite si impunerea costului pe oamenii obisnuiti, care inseamna nu doar somaj covarsitor, si si taierea serviciilor publice. Si in timp ce se pune accent pe cele 200 milioane de lire din distrugerile provocate de revolte, aceasta valoare e nesemnificativa cu enorma distrugere a bogatiei care se intampla la bursele de valori. De asemena, in timp ce atentia mass-media a fost pe sutele de muncitori si mici afaceristi care se vor confrunta cu somajul din cauza distrugerilor revoltei, sistemul care a provocat revolta refuza munca milioanelor - in jur de un milion de persoane cu varste cuprinse intre 16-24 de ani sunt someri in UK in prezent.

Acum, spre sfarsit, devine clar faptul ca cei ce au facut greseala de a lua ceea ce li sa spus sa-si doreasca vor fi pedepsiti aspru, pentru a da exemplu celorlalti ca dreptul de proprietate trebuie respectat cu orice pret – pana la urma, daca toti am lua ce ne dorim, ar mai fi loc pentru capitalism? Altfel nu este o alta explicatie pentru pedepsele pronuntate, care includ 6 luni pentru o sticla de apa ce costa 3. 50 lire. Si, desigur, bancherii care au declansat mult mai multa distrugere si somaj au fost recompensati in loc sa primeasca aceleasi sentinte. Russel Brand intreaba, intr-o postare pe blog despre revolte : " Cum ati descrie actiunile bancherilor care au adus economia in genunchi in 2010? Altruiste? Constiente? Sufletesti? Dar apoi, ei poarta costume, asa ca merita sa fie scutiti, poate de aceea nici unul din ei nu a fost inchis. Si au scapat doar cu niste perechi futute de formatori.

Ce s-a intamplat?

Se spune ca in razboi, prima victima e adevarul. Dupa patru zile de revolta in masa sustinuta, ce s-a extins din nordul Londrei, e important sa ne intoarcem in trecut si sa vedem ce stim pana acum. Scala larga a tulburarilor e ilustrata de faptul ca politia sustine ca au arestat mai mult de 1. 500 de persoane, cifra care e doar o mica parte din cei ce au luat parte la revolte.

Uciderea lui Mark Duggan

Cauza imediata a revoltelor a fost uciderea lui Mark Duggan de catre agenti de politie inarmati, marti, pe 4 august, pe cand se intorcea acasa in minitaxi. Politistii initial au incercat sa intoarca povestea spunand ca ei l-au ucis pe Mark in timpul unui schimb de focuri, dar intre timp s-a aflat ca glontul care a lovit radioul politistului a fost de fapt tras de catre politisul care l-a omorat pe Duggan si ca nu sunt dovezi ca Mark Duggan a deschis focul spre ei. Dupa o saptamana de la schimbul de focuri, Comisia Independenta pentru Plangeri a Politiei a recunoscut in cele din urma, in ziarul Guardian, ca "E posibil sa fi indus verbal jurnalistilor ideea ca a avut un schimb de focuri. "

Barbatul de culoare, in varsta de 29 de ani, tata a trei copii, se afla intr-un mini-taxi in drum spre casa cand a avut loc incercarea de arest. Au avut loc doua focuri de arma trase de catre ofiter apartinand echipajului armat CO19 a Politiei Metropolitane – unul din care l-a ucis pe Duggan intrandu-i prin cap. Celalat glont s-a infipt in radioul celuilalt ofiter. La fata locului, politia a recuperat o arma care pretindeau ca-i apartine lui Mark Duggan. Sustin ca era un pistol convertit pentru amunitie adevarata.

Politistii erau nerabdatori sa-si justifice crima descriindu-l pe Duggan ca fiind un gangster. Cu toate acestea, logodnica lui Semone Wilson a spus pentru Stirile Channel 4 ca, in timp ce in trecut a fost in arest preventiv, acum planuiau sa se mute di n Tottenham si sa "inceapa o viata noua impreuna", impreuna cu cei 3 copii. A mai spus ca "Daca avea o arma-ceea ce eu nu stiu-Mark ar fi fugit. Mark e alergator. Ar fi fugit in loc sa traga si asta o spun din suflet. "

Cerand raspunsuri si inceputul revoltei

Semone Wilson si membrii familiei au mers la postul de politie din Tottenham duminica, pe 8 august la ora 17:00, impreuna cu lideri ai comunitatii, pentru a cauta raspunsuri referitoare la ucidere. Politia nu a disponibilizar un ofiter senior sa le raspunda la intrebari si, dupa vreo 3 ore jumatate, revoltele au inceput in timp ce protestul de dispersa, aparent dupa ce politia a batut o adolescenta de 16 ani in fata multimii.

In rascoala ce a urmat in acea noapte, doua masini de politie si un autobuz au luat foc si cateva magazine au fost atacate. Revolta s-a extins din Tottenham, in Enfield si Brixton. Politia a raportat ca au arestat 55 persoane si sustine ca 26 de ofiteri au fost raniti. In acest punct, familia Duggan s-au distantat de revolta.

Raspandirea revoltei

Revolta se extinde peste tot in Anglia in urmatoarele nopti, cu tulburari semnificative in Birmingham, Salford, Liverpool, Nottingham, Leicester, Manchester, Wolverhampton, West Bromwich, Gloucester, Chatham, Oxford, si Bristol. Politia a fost imediat coplesita si au avut noroc ca mare parte din rascoala se concentra pe jafuri sip e evitarea politiei, in loc sa confrunte direct atacurile politiei.

Nu peste tot se intampla asta. In Nottingham nu mai mult de 5 statii de politie au fost atacate in diferite momente, dar in majoritatea locurilor rasculatii se desparteau cand aparea un numar mare de politisti, pentru a continua furturile in alta parte.

Formatul rascoaleleor a dificultat incercarea politiei de le restrange. Intr-o rascoala traditionala, ea e intreptata spre politie, vazandu-se mase nemiscate de politisti foarte bine protejati care confrunta rasculatii ce arunca proiectile de la distanta. Amandoua parti pot avansa, se pot retrage, in incercarea de a se pacalii una pe alta, dar acest tipar inseamna ca distugerea si furutile sunt relativ sub control. Dar majoritatea rascoalelor care au aparut dupa prima seara se concentrau pe furt si pe evitatul politiei, mai degraba decat sa-i confrunte direct.

Presedintele Asociatiei de Politie, Hugh Orde, si-a scris opinia pentru Guardian, in mijlocul revoltelor, argumentand impotriva folosirii tunurilor cu apa si a gloantelor de plastic.

Asta nu din consideratii morale, dat fiind faptul ca a ordonat folosirea lor de nenumarate ori pe cand era seful PSNI in Nortul Irlandei. Credea cu certitudine ca cetatenii englezi din Londra nu merita acelasi tratament pe care l-au primit aceasi cetateni in Irllanda, dar, lasand asta deoparte, argumentul lui principal era unul tactic. Scria : "Folosirea tunurilor de apa, odata dificil din punc de vedere logistic, are efect asupra multimii stationare, multimii care arunca lucruri in politie [. . . ] Creeaza distanta intre politie si multimea nelegiuta, care uneori e vitala. Folosirea de bastoane, o tactica si mai severa, e fundamental pentru a proteja viata. [. . . ] Ce am vazut pana acum de la aceste razvratiri, ce implica miscari rapide de grupuri mici, e o situatie ce merita opusul practicilor de ordine publica".

Dupa aceasta, The Economist confirma de ce asta insemna ca politia a scapat controlul : "Tacticile manualului de politie se bazeaza pe 2 principii care dintr-o data sunt irelevante. Prima e presupunerea ca razvratitii vor sa atace politia. E mai usor sa crezi ca vor fi unde te afli si tu. A doua este ca principalul obiectiv este de a controla spatiul in loc sa controlezi persoanele. Dar acum, Mr. Innes sublineaza ca politia trebuia sa gaseasca grupurile care se folosesc de media sociala pentru a se intalni si pentru a fura intr-un loc, se despart si se intalnesc altundeva : "Trebuie sa-i urmaresti si sa-i canalizezi spre alta directie".

Problema cu aceasta abordare este ca atunci cand jefuitorii sunt urmariti, se despart , iar resursele politiei se despart si ele. Chiar daca ofiterii prind si aresteaza unul din ei (legand inca 2 politisti care poate sunt necesari altundeva), pot in cel mai bun caz sa-l acuze de o minora tulburare a ordinii".

Forma acestor revolte e, de asemenea, prezentata in raportul de leziuni ale politistilor. In afara de prima noapte din Tottenham, cand politistii erau tinta furiei, numarul accidentarilor politistilor este infim fata de incidentele in care revolta se baza pe confruntarea politiei si pe patrunderea dupa liniile de aparare. Din 1981, revoltele din Brixton, spre exemplu, au resultat 299 ofiteri raniti si doar 82 arestari, de acord cu datele oficiale. Desigur, din perspectiva politiei si a elitei britanice, a fost extrem de util ca revolta a luat forma jafurilor, care au avut loc, in mare parte, in zonele sarace ale oraselor, ceea ce inseamna ca nici un element semnificativ de capital sau de stat au fost grav avariate.

Alegerea de parti?

In "Homage to Catalonia", de George Orwell, se prezinta un punct de plecare general despre cum vad anarhistii revolta, acesta scrie "Nu am nici o dragoste deosebita fata de muncitorul idealizat asa cum e el prezentat in mintile comuniste-burgheze, dar cand vad pe viu un muncitor in conflict cu inamicul sau natural, politistul, trebuie sa ma intreb cu cine tin. "Ceea ce s-a intamplat in Londra si s-a extins in alte parti nu este o revolta idealisata a gloriosului probletar, ci explozia reala a urii care apare dupa ce ani de saracie, represiune a politiei si rasism ajunge la punctul de fierbere.

S-au intamplat lucruri teribile in timpul evenimentelor, dar politisii care plang cu lacrimi de crocodil pentru magazinele arse si bataile anti-sociale sunt aceeasi oameni care au bombardat Iracul si au organizat razboiul si ocuparea care au ucis sute si mii de oameni. Nu e nevoie sa-i vedem pe rasvratiti ca exemplu idealistic al muncitorilor ce se revolta, pentru a vedea ipocrizia si minciuna politicienilor si a organizatiilor mass-media care s-au grabit sa prezinte evenimentele ca fiind neobisnuit de oribile, in loc ca pe o consecinta a unei societati profund divizate. Si prin asta nu sugeram ca "raspunsul" revoltelor este sa se aduca mai multe mese de biliard in centrele comunitatii pentru a tine tineretul de pe strazi. Acest gen de solutie-pansament poate fi aplicata pe urma pentru a adresa simptomele, dar causa este inegalitatea profunta care e parte integranta a capitalismului. Aceasta divizare are efecte teribile asupra indiviziilor care sunt prinsi in treapta de jos a piramidei bogatiei, de multe ori in conditii de saracie inter-generatii, somaj si excludere.

Scurta istorie a uciderilor politiei

Motivarea revoltelor dupa prima seara nu se pot atribui doar uciderii lui Mark Duggan. In schimb, aceasta a fost o scanteie care a aprins hartia artificiului care urma sa explodeze.

Uciderea lui Mark Duggan e ultima dintr-o istorie lunga a celor omorati pe mainile politiei. Din 1990, au avut loc 900 decese in custodia politiei, iar un sfert din acestea in custodia politiei metropolitane. 333 din acestea s-au intamplat din 1998, din care 87 dupa ce persoana a fost "retinuta" de carte politistii implicati. Dupa nici unul din aceste decese nu a urmat un proces de succes impotriva politistilor implicati, de fapt, nici un politist nu a fost gasi vinovat ca urmare a unui deces in custodie in ultimii 40 de ani.

In 1979, Blair Peach a murit datorita ranilor pe care le-a primit in timp ce participa la o demonstratie anti-rasism in Londra. 14 martori au vazut ca Blair a fost lovit de catre Grupul Special de Patrulare a Politiei Metropolitate, dar nimeni nu a fost acuzat si o ancheta a admis verdictul de "moarte prin accidentare". In 1989, politia metropolitana a ajuns la un acord in afara instantelor cu fratele lui Blair Peach. Revoltele din 1985 de la Broadwater Farm au inceput de la un incident similar; o mama de 49 de ani, Cynthia Jarrett, a alunecat si a murit in timpul unei perchezitii a casei sale de catre politie.

In 2005 un barbat nevinovat din Brazilia, Jean Charles de Menezes, a fost impuscat de 7 ori in cap in timp ce urca in metrou in statia Stockwell Underground de care Politia Metropolitana. Recent, mii de oameni au marsaluit in sudul Londrei in protest fata de artistul reggae Smiley Culture, despre care politia spune sa s-a injunghiat singur in timp ce ei se aflau in casa lui.

Cei care mor in comisariatele de politie sunt, in mare parte, din cele mai sarace segmente ale clasei muncitoare. In Anglia in general, iar in Londra in particular, minoritatile entice reprezinta 10% din cea mai saraca populatie si combinat cu rasismul, inseamna ca minoritatile etnice se regasesc supra-reprezentate printer cei ce mor in custodie.

Din 1998, din cei 333 care au murit in custodie, au fost "predominant albi" (75%), barbate (90%), cu varste intre 25 si 44 ani. Dar cum 91% din populatia Angliei e clasificata ca si alba, inseamna ca cei 9% ramasi corespund a 25% din toate decesele in custodie.

Politia din Marea Britanie nu e diferita de politia din alte tari, cu privire la acest aspect. In Irlanda, inca nu s-a raspuns fata de decesul in custodie a lui Terence Wheelock, John Maloney si Brian Rossiter, printre altii. Daca nu ar fi fost rascoalele aparute din cauza uciderii lui Mark Duggan, acesta ar fi fost probabil un amanunt minor la stiri.

Conditiile economice din Tottenham

Tottenham se afla in cartierul Haringey, unde a inceput revolta. Rata somajului se afla la 8. 8% -dublu fata de media nationala- si se estimeaza ca exista doar un post pentru 54 de muncitori care isi cauta de munca. Din cele 354 de cartiere din Anglia, Tottenham este al 18-lea ca cel mai defavorizat, de acord cu "End Poverty Now", aproximativ 8. 000 de copii traiesc in cazare temporara. Harringey detine locul 4 la saracie in randul copiilor din Londra, cu un uimitor 61% a copiilor ce traiesc in familii cu venituri mici.

A taia "alocatia pentru mendinerea educatiei" – care este vazuta ca o forma de incurajare a tinerilor din categoriile desfavorizate – dimpreuna cu cresterea taxelor universitare, e o lovitura pentru tineri, care isi vad optiunile disparand. Symeon Brown, o tanara militant impotriva taierilor de 22 de ani, a spus : "Cum se creeaza un ghetou? Prin a lua serviciile pe care oamenii se bazeaza pentru a supravietui, pentru a se imbunatati. "

Multe cluburi de tineret din Tottenham au fost fortate sa se inchida, dupa o taiere de 75% impusa centrelor din zona, iar consiliul a primit in jur de 41 milioane de lire mai putin pentru alocare de la guvernul central. La sfarsitul lui iulie, Guardian a facut un reportaj despre inchideri, unde tinerii ce foloseau centrele au prezit o revolta.

Criza si taierile

Contextul rascoalelor nu e doar saracia locala din Tottinham si din alte zone muncitoare din centrul Londre, dar si inrautatirea situatiei clasei muncitoare datorata crizei. Chiar si inainte de criza, neo-liberalismul insemna ca, in Marea Britanie si in alte locuri, diferenta intre cei bogati si cei saraci s-a adancit. Topul celor 1% din Marea Britanie detin o avere estimata de 2. 6 milioane de lire; cei mai saraci 10% au mai putin de 8. 000 lire, incluzand si masinile.

Asta ii face pe cei 1% cei mai bogati de 300 de ori mai bogati decat cei 1% cei mai saraci. Aceste date au fost facute publice intr-un raport guvernamental intitulat : "O anatomie a inegalitatii economice in UK", in ianuarie 2010.

Asa cum era de asteptat, apartenenta rasiala se intersecteaza din nou cu clasa sociala, in ceea ce priveste saracia. "Comparativ cu britanicii catolici albi, un barbat cu aceleasi calificari, varsta si ocupatie, pakistanezi, musulmani din Bangladesh si barbati crestini africani au un venit care e de la 13-21% mai mic. Aproape jumatate din gospodariile pakistaneze si din Bangladesh se afla in saracie".

Bancherii din Maria Britanie au reusit bonusuri de aproape 14 miliarde de lire in acest an, iar David Cameron nu scoate un sunte. In schimb, atentia ii este focalizata pe stoarcerea muncitorilor din sectorul privat pentru impozite mai mari si pe taierea serviciilor publice. David Cameron nu are de gand sa mearga dupa prietenii de catarama de la Eton, vechi colegi de liceu, pentru bonusurile lor cand el se poate concentra pe taieri in sectorul public. O parte a explicatiei profunzimii, raspandirii si furiei acestor revolte se regasesc in aceste efecte ale tarieilor care influenteaza viata acelora ce se alta la fundul piramidei bogatiei.

Intr-un articol de opinie pentru London Independent, Boff Whalley of Chumbawamba citeaza : "Andrew Maxwell, un comediant irlandes, …"Creaza o societate in care valorile cele mai de pret sunt cele material. Las-o fara industrie. Creste taxele pentru saraci si scade-le pentru saraci si pentru corporatii. Finanteaza institutii financiare cu bani publici. Cere mai multe taxe, reducand drastic serviciile publice. Pune reclame peste tot, indiferent de puterea de cumparare a populatiei. Permite costul alimentatiei si a locuintelor sa eclipseze abiliatea de cumparare. Asa creezi ura".

Dreapta si mare parte din mass-media vor sa nege conexiunea dintre saracie si revolta, dar dupa cum se poate vedea pe harta, aproape toate s-au intamplat in si in jurul zonelor cu cele mai sarace sectiuni unde locuieste clasa muncitoare.

Politica revoltelor

Oamenii nu sunt prosti. Pot observa nedreptatea situatiei in care traiesc. Nu sunt ascultati. Cand sentimentul ca esti ignorat si exploatat strabate societatea, nu e nevoie de multe ca ura sa se manifeste. Dar fara o organizare politica, sau cel putin o politizare pe scala larga, felul in care aceasta ura se manifesta poate fi bruta si fara obiectiv. Nu spunem ca revoltele au fost apolitice, e clar ca au fost motivate economic si politic. The Daily Mail citeaza "o fata care spune ca a parasit scoala la 13 ani spune : "Toti acesti afaceristi bogati primesc putina razbunare si este timpul ca o persoana obisnuita saraca sa aibe ceva de spun in tara asta".

Montreal Gazette a facut niste interviuri intresante cu razvratiti dintr-o proprietate fara nume din Hackney care argumentau revolta in termeni clar politici. Unul este citat spunand "Acolo nu vedeti huliganii tipici. Erau oameni muncitori, oameni nervosi. Au crescut ratele, au taiat beneficiile pentru copii. Toti au folosit sansa de a se exprima".

O a doua persoana, o mama de 39 de ani, e descrisa spunand : "Ea si ceilalti aveau putina simpatie pentru proprietarii magazinelor pe care le-au jefuit si ars, majoritatea fiind magazine mari care nu aveau de-a face cu mica lor comunitatea. Foarte multe din magazinele de lux satisfac nevoile numarului crescand de clasa de mijloc, profesionisti care s-au mutat in anii recenti in casele frumoase din Hackney , care se afla la un pas de casele saracacioase".

Politicieni sunt dornici sa refuze orice aspect politic al revoltelor si intra-devar incearca sa intimideze pe oricine care arata ce este evident acuzandu-i ca sprinija incendierile si jagurile. In aceasta privinta, aceasta revolta e diferita de revoltele studentilor din iarna trecuta si cele impotriva taierilor din martie. Atunci, politicienii au fost dornici sa sugereze ca problemele au fost cauzate de anarhisti si de alti agitatori. De aceasta data, doresc sa previna orice discutie despre motivele care au dus la 4 nopti de revolte severe.

Au spus ca in multe districte, atacul aleatoriu demonstreaza lipsa unei politici colective. Nu spun ca oamenii au fost neorganizati. Revoltele pareau destul de organizate pentru a fura bunurile pe care li s-a spus razvratitilor ca trebuie sa si le doreasca, dar ca destul de des nu si le permit, pe de alta parte era o tendinta de a se deslantui la orice figura de autoritate, usor accesibila.

Sunt paralele similare cu revolta franceza din 2005, cand scoliile locale si centrele comunitatii au fost distruse din motive similare.

Dar dupa cum am vazut, cel putin cativa aveau o intelegere politica clara asupra faptului pentru care se impotrivesc si au fost atacuri asupra politiei, chiar a statiilor de politie, cel din urma avand nevoie de organizare si cooperare coletiva. 5 statii de politie au fost atacate in Nottingham si masini de politie distruse in iNottingham, Bristol, si chiar in Tottenham.

Nu se va gandi nimeni la Olimpiade?

Unele stiri au sunau cam asa : "Oh nu, si olimpiadele?" Ce intra-devar? Revoltele au avut loc in apropierea locatiei olimpiadelor. Aceleasi locatii care simt reducerile in sectorul public vad cum 10 miliarde de lire se risipesc pe jocuri, care vor aduce putin beneficiu durabil in aceste comunitati si care vor cauza perturbari majore pe termen scurt – o expunere clara a prioritatii celor la putere.

The Economist avertiza ca " Printr-o coincidenta nefasta, membrii Comitetului Olimpic International au venit in aceasta saptamana pentru a vedea cum merg pregatirile pentru jocurile din anul viitor; multe evenimente vor avea loc in locurile sune revoltele au fost teribile".

Probabil la fel cum s-a folosit represiunea in Olimpiadele mexicane din 1968, cand sute de studenti protestatari au fost impuscati, aceste pedepse severe care se dau acum sunt concepute in parte pentru a linisti comitetul olimpic ca in Londra va fi pace pentru jocuri.

Inchiderea atator fii, fiice, surori si frati din zona unde se vor tine olimpiadele e un al 3-lea strat de insulte aduse populatiei locale.

Realitatea olimpiadei s-a observat cand una din primele femei inchise a fost o fata de 18 ani, aleasa ca Ambasador Olimpic si s-a intalnit cu seful olimpadei in Marea Britanie si cu primarul Londrei, Boris Johnson!

Clasa sociala si rasa

Narativa politica de stanga cu privire la revolte, cand a mers mai departe de a declara protestatarii ca fiind hoti fara mine, s-a centrat pe elementul rasial, in tentativa de a incadra ce se intampla intr-un tablou convenient de "revolta rasiala"- uciderea unui barbat de culoare de catre (probail) un barbat alb, insiruirea tensiunilor locale cand tineri de culoare erau hartuiti prin opriri constante si perchezitii si asa mai departe.

Exista ceva valididade in aceasta analiza : tineretul de culoare are de 26 de ori mai multe sanse sa fie oprit si perchezitionat decat omologii lor albi si sunt in mod disproportionat susceptibili sa fie raniti sau ucisi de catre politie.

In Marea Britanie , ca in alte parti, saracia e corelata puternic cu apartenenta la o minoritate etnica. De acrod cu Oxfam, "69% din cei din Bangladesh si Pachistan traiesc in saracie in UK, comparativ cu 20% din populatia alba". Si chiar daca asta inseamna ca o minoritate alba traieste in saracie, in interiorul Londrei, unde au inceput revoltele, 70% din cei saraci apartin unui grup etnic. Nu e o coincidenta, ci un simptom al unui sistem care foloseste rasismul ca o arma pentru a diviza clasa muncitoare cu scopul de a mentine privilegiile (predominant albi) elitelor.

Aspecte cum ar fi hartuirea si brutalitatea politiei, somajul si saracia nu afecteaza exclusiv minoritatile etnice.

Sunt probleme de clasa sociala, care ii afecteaza pe cei mai saraci si marginalizati din clasa muncitoare, de toate rasele si reflecta dispretul cu care politia trateaza clasa muncitoare. Acest lucru se reflecta in structura mixta a revoltatilor.

Sondajul elaborat dupa revolte de The Guardian arata ca doar 1% din populatie vede tensiunea rasiala ca o cauza, cu toate acestea 5% au spus ca de datoreaza uciderii lui Mark. Majoritata au ales explicatia "criminalitatii" (45%, bogatii fiind cei mai probabil sa fi raspuns asta) sau "lipsa de respect in familie si comunitate" (28%). Gama de interpretari oarecum progresiva referitor la ce a provocat revoltele totalizeaza 21%. Doar 8% cred ca lipsa de locuri de munca pentru tineri este motivul principal. Alte 5% spun ca impuscarea lui Mark Duggan de catre politie, care a dus la nelinistea initiala din Tottenham, a fost cauza principala, in timp ce 4% acuza coalitia de guvern, 2% politia si 2% situatia economica.

In timp ce, la nivel retoric, oficialitatile britanice au recunoscut problema rasismului institutional si au imbratisat multiculturalismul, incepand cu revoltele din anii ’80 s-au facut putine lucruri pentru a adresa semnificativ rasismul structural ce strabate societatea britanica; "antrenarea senzitivitatii" si alte initiative asemanatoare nu schimba rasismul din politie care caracterizeaza experienta directa a celor de culoare din orase. Cu toate acestea, aceasta naratiune simplista, care vede fiecare rasa sociala isolata de opresiunea de clasa, nu are putere de convingere pentru intregile 4 zile de revolta. Asta de ce? Explicatia simpla este ca politia nu ia in considerare rasismul suficient de serios. Un raspuns mai satisfacator recunoaste procentajul disproportionat de minoritati aflate in sectiunile cele mai sarace si marginalizate a clasei muncitoare si recunoaste ca rolul central al politiei este acela de a aplica legile care permit buna functionare a capitalismului, asta inseamna ca tintesc acea sectiune care are cel mai putin de pierdut si cel mai mult de castigat din incalcarea acelor legi.

Cum se intersecteaza saracia si rasismul

Intr-un interviu pentru WSM, Alex Carver, care a asistat la revolte, sustine ca " Politia e acuzata din nou de rasism ce trebuie sa endemic in forta datorita numarului de Oprire si Perchezitionare si a populatiei din inchisori; daca ar putea face ceva ar fi facut-o. Cred ca cererea de a micsora numarul e un joc al politicienilor pentru a complica problema de clasa si saracie – ca zonele geografice de unde sunt puscariasii si unde se practica cu regularitate opririle pentru perchezitionare, sunt zone sarace abandonate de catre clasa politica, cu cerinte nesatisfacute de catre economie.

Daca aceasta analiza e corecta, atunci rasismul structural e o consecinta inevitabila a sistemului capitalist care a prins in capcana o mare proportie a minoritatilor etnice ce traiesc in saracie si excludere. Ce ne spune faptul ca cei ce au scapat capcanii sunt cei ce aduc contra-argumente cand saracia si excluderea sunt propuse ca si cause pentru revolte? In acest stadiu al capitalismului, cand crizele duc la reducerea serviciilor sociale, singura solutie sustinuta este fuga individuala si strigatul insistent pentru disciplina impusa din exterior. Acesta nu poate fi un argument pentru lupta impotriva rasismului institutional, dar ar trebui arate clar, in particular in perioada de criza, ca nu e o lupta care poate fi castigata, ci ca aceste conditii vor recrea incontinuu acel rasism.

SUA ofera o dovada folositoare a acestui fapt, cand dupa victoriile miscarii pentru drepturi civile, orasele cu populatie majoritara de culoare si hispanici au ajuns sa aibe consilii si forte de politie majoritare formate din persoane de culoare si hispanici. Dar in cazul oraselor in care acest lucru se verifica, ca si Atlanta, Detroit, El Paso, Miami si Washington, victimele violentei politiei se regasesc tot din aceste populatii. Cercetatorul Ronald Weitzer, in articolul sau intitulat "Se poate reforma politia? ", afirma ca, in timp ce studiile americane arata ca "ofiterii de culoare sunt mai predispusi decat omologii lor albi sa creada ca politia trateaza minoritatile si saracii mai rau decat pe persoanele albe si de clasa medie. . . majoritatea studiilor arata ca, atat politistii de culoare cat si cei albi, difera putin in forma cum trateaza cetatenii. Cand vine vorba de comportament, ofiterii sunt de fapt "albastrii" nu "de culoare sau albi. "

Cine s-a revoltat de fapt?

Cel mai eficient argument impotriva faptului ca rasismul a fost singurul si poate forta ce a influentat rascoala dupa prima seara, este faptul ca multi din cei ce s-au razvratit erau albi. Asta in sine, nu ar demonstra nimic – in zisele revolte din anii ’80 multi albi au ales sa lupte cu politia alaturi de minoritatile etnice care erau tinta directa a rasismului politiei, din solidaritate. Dar sa jefuiesti un magazin de electronice Curry nu e solitaritate cat interes comun. Multele fotografii facute jefuitorilor, ca si declaratiile martorilor, au clarificat faptul ca era vorba de o multime multi-etnica.

Primul caz din tribunal confirma acest lucru, Telegraph raportand, de exemplu, ca dintre cei de la tribunal "doar o minoritate nu avea cazier. Multi pareau a fi criminali de cariera. Multi erau tineri sau aveau in jur de 20 de ani, dar foarte surprinzator, putini erau mai in varsta. Si cel mai interesant, erau predominant albi si multi aveau locuri de munca. " Lista de meserii includea : intretinator de schele, un postas si cineva care lucra intr-o scoala pe 1. 000 lire pe luna – desi e adevarat ca "Torygraph" s-a focalizat pe cei prost platiti si si cu munca nesigura in defavoarea inmanarii unui raport cu sufletul la gura despre cum printre multii adusi la audierea din tribunal se afla "Laura Johnson, fiica de 19 ani a unui director de companie de succes".

Printre primii inchisi in Manchester (poza) se afla un muncitor la un call center si unul intr-o fabrica de biscuit. Altii inclusi au fost un sef somer si un coafor stagiar. Un om fara adapost acuzat ca a furtat mancare a fost arestat preventive, un barbat care i-a injurat si s-a luptat cu politistii fiindca il suspectau ca e jefuitor datorita faptului ca purta haine inchise si mergea pe bicicleta , a primit 10 zile. Intre timp, in Londra, un student a primit 6 luni fiindca a furat o sticla de apa.

In general, imaginea celor ce au fost arestati arata ca ceea ce au in comun este faptul ca traiesc din prestatii sociale sau din munca prost platita, sau in cazul adolescentilor, cu familii in aceste conditii.

Fotografiile de cazier ale politiei nu aduc beneficii, dar cu toate acestea, multe din fetele celor ce au aparut prin ziare par sa-si spuna propria poveste – de greutati, saracie si excludere. The Sun se mandrea in compararea unei persoane cu Frank Gallagher din Shameless, dar e adevarat ca i-ai alege cu usurinta dintr-o linie alternativa formata din politicieni si afaceristi bine-hraniti si rasfatati.

Intra-devar, omul strazii mentionat mai sus care era detinuti sub presupunerea ca a furat mancare nu era singur, o fata de 17 ani a recunoscut ca a luat plase cu mancare de la brutarie. Un procentaj mare e acuzat pentru furt de alcool si/ori tigari.

Sunt si exceptii, desigur, ca si Laura mentionata mai sus, dar in general cei inchisi dupa terminarea revoltelor sunt saraci si provin din grupuri etnice – dar cu minoritati supra-reprezentate, datorita combinatiei intre locul revoltelor, supra-reprezentarea minoritatilor in cei mai saraci 10% si probabil vechiului rasism din politie.

Tensiuni inter-comunitare, proprietari de magazine, clasa si echipele de aparare

In ceea ce priveste felul in care apartenenta rasiala intersecteaza cu revolta, o caracteristica ingrijoratoare a fost potentialul de conflict intre razvratiti si diferitele grupuri etnice care au format echipe de aparare. In Birmingham, asta a dus la moartea tragica a unor 3 membri din echipa de aparare informal. Daca razvratitii au fost, in majoritatea cazurilor, multi-etnici, aceste echipe erau mono-etnice si conduse de catre proprietarii de afaceri locale.

Strategia urmata de politia din Londra in timpul revoltelor parea sa fie una de abandonare temporara a zonelor sarace pentru a controla revolta si a proteja orasul si partea de vest, unde se afla adevarata bogatie. Indreptarea spre zona de vest e un aspect traditional al revoltelor politice din centrul Londrei dar, cu toate ca revoltatii au tintit magazinele scumpe din centrul Birmingham-ului, in revolta din Londra totul se petrecea in zonele sarace unde traiau revoltatii.

London Daily News citeaza : " un membru al Green Lanes unit declara " Nu avem incredere in politia locala, magazinele noastre sunt urmatoarele pe lista ca tinta a huliganilor care au rascolit Tottenham-ul, ne vom proteja proprietatea. "

Si The Guardian a intervievat unul dintre participanti, un proprietar de cafenea Yilmaz Karagoz, care spune "Sunt multi. Am iesit din magazine dar politia ne-a spus sa nu facem nimic. Dar nici ei nu au facut nimic, asa ca au venit mai multi, i-am alungat noi insine. "Personalul de la restaurantul de kebab local a fugit spre atacatori, aveau cutine in maini. "Nu cred ca se vor mai intoarce. "

Partial este reflexia tensiunilor de clasa care, la fel ca si racoala din LA, arata o clasa muncitoare de mijloc dar relativ saraca provenita dintr-un grup etnic ce detine un magazin de colt de strada in comunitatea unde majoritatea sunt din alt grup etnic.

Daca asta este o exprimare a tensiunii de clasa este , totodata, una nefolositoare deloc din punct de vedere anarhist. Lupta locala dintre clasa muncitoare saraca si clasa muncitoare medie serveste doar pentru a consolida si a proteja pe cei cu adevarata bogatie. Acelasi raport arata clar ca turcii si curzii au facut un rezumat al punctului lor de vedere :"Avem afaceri si muncim mult pentru ce avem. Ca parinti, vrem ca si copii nostrii sa munceasca, sa castige bani si sa fie in stare sa-si cumpere ce vor, nu sa fure. Tinerii nostrii stiu ca ne-ar fi rusine de ei daca ar face asta". Ca alternativa, este identic cu ce promoveaza Tories.

Totusi, aceasta perspectiva nu e contestata. Activistii din comunitatea turceasca si cea curda au tinut un discurs pe 10 august la Green Lanes, reprezentand " cele 9 actiuni caritabile care sprijina membrii comunitatii turcesti si curde" care condamna politia si media. In particular, au mentionat BBC-ul pentru ca l-au oprit pe Darcus Howe. Acuza politia fiindca au incercat sa creeze violenta inter-etnica intre turci si curzi si "tineretul de culoare care s-au revoltat impotriva politiei".

Situatia din Southall parea sa fie similara, cu http://www. bbc. co. uk/news/uk-england-london-14472484 , BBC citant Satjinder Singh, de la UK Sikhs, spunand: "Am inceput sa primim texte cum ca exista posibilitatea ca huliganii sa atace Southall datorita numarului mare magazine de bijuterii la templul Sikh si in alte locuri de rugaciune, persoanele Sikhs au considerat esential sa ne protejal locul de rugaciune. " Intr-un interviu TV un membru al comisiei de organizare spune ca protejeaza Southall, printre care musulmani, crestini si hindusi.

Echipele de aparare care au unit muncitorii cu angajatorii pe acelasi nivel ar trebui sa le dea o pauza de gandire celor de stanga care au avut tendinta de –i imbratisa fara critici , dar de la o anumita distanta fata de revolte.

Sindicatul muncitorilor USDAW, au emis o declaratie amintind ca membrilor sai ca " nu trebuie sa se puna in pericol fizic pentru a preveni furturile, jafurile sau distrugerea proprietatii". Dar, ca si cu razvratitii, e o greseala sa catalogam ca bun sau rau un aspect referitor la fenomenul general. In ambele cazuri, acestea sunt produsul unei situatii economice si politice particulare care contin elemente pe care se poate cladi, dar si elemente ce trebuiesc contestate.

Fantezia extremei de dreapta

Toate aceste exemple sunt cele care arata o minoritate etnica ce confrunta razvratitii , aparandu-si sediile. Poate duce sau nu la tensiuni pe termen lung, dar ce e considerabil ingrijorator este ca Liga Englezeaza rasista pare sa fi profitat de raspandirea temerii de mobilizare a celor ce pareau a fi grupuri de albi.

In Eltham, The Guardian citeaza un om declarand " Aceasta e clasa muncitoare alba si suntem aici pentru a ne proteja comunitatea". Indiferent de abilitatea EDL sau a BNP de a convinge sectiuni semnificatie a populatiei, ei se afla acolo ca sa-i protejeze, asta imediat dupa relatia dintre EDL si Anders Behring Breivik care a ucis atatia copii lipsiti de aparare in Norvegia.

Si desi extrema dreapta fanteziaza ca acesta este inceputul razboiului rasial la care viseaza demult, realitatea este ca razvratitii pareau a fi foarte integrati si uniti de saracie si excludere, mai degraba decat de rasa. Mai mult, grupurile de extrema dreapta sunt prinse intr-o nebunie, in anii recenti, au spus ca "britanicii de culoare sunt ok" , "uram doar musulmanii britanici". Cu musulmanii britanici in fata frontului de aparare si cu rascoala incepand cu proteste datorate uciderii unui britanic de culoare, bazele extremei drepte trebuie sa fie inca si mai confuze.

Ce e si mai ingrijorator este tragica moarte a unor 3 britanici asiatici in Birmingham Winston Green, dupa ce aparent au fost calcati de o masina plinca cu britanici afro-caraibeni, care se presupune ca intentionau sa jefuiasca in zona si care au fost intampinati de in jur de 80 de barbati asiatici. Cei de la fata locului au spus pentru The Guardian ca politia le-a spus inainte sa vecheze afacerile fiindca "Ei sunt prea ocupati sa protejeze spatiile mari din centru, fugarind multimea toata noaptea in loc sa-i opreasca. "
Probabil doar apelurile rudelor celor ucisi cerand calmarea situatiei au prevenit dezlantuirea unei lupte inter-comunitati in zona. Asta si decizia de a tine o sedinta comunala, unde The Guardian a estimat ca "300 de musulmani si sikh s-au adunat sa dezbata cum trebuie sa raspuna in fata tragediei. "

Dezavantajul Spontaneitatii

Caracterul spontal al revoltelor, aparenta lipsa o organizare politica informala-sa nu vorbim de cea formala- e responsabila pentru caracterul neproductiv si aleatoriu al jafurilor si al incendierilor. Nu trebuie minimizat- 4 oameni au fost ucisi de catre revoltati in incercarea de a-si proteja facilitatiile sau afacerile.

Exceptand existenta unui alt context pe care nu il cunoastem, jafurile si incendierea unei brutarii din cartier sau jefuirea unei interprinderi familiale nu are nici un sens. , dincolo de a le savarsi cu atata adrenalina incat totul pare o tinta. Din acest punct de vedere, revoltele din Londra par tot mai mult ca revoltele din LA in 1992 decat cu cele din anii ’80, sau cu cele ale studentilor din anul trecut, cand atacuri asupra cladirilor pareau a fi tintite cu grija. Desigur, media a incercat sa sublinieze astfel de atacuri. Incendierea unei frizerii apartinand unui batran de 81 de ani este o poveste mult mai convingatoare din punct de vedere al interesului uman decat jefuirea unei Curry sau Footlocker. Rapoartele curtii pana in prezent sugereaza ca jefuirile lanturilor de magazine au fost mult mai comune.

Nu e neobisnuit ca revoltele indiviziilor si grupurilor sa se lase duse de val, sa-si piarda cumpatul si sa inceapa sa tinteasca tot felul de lucruri. Dar in situatii cu o constiinta politica, acest tip de comportament de obicei e oprit de catre ceilalti. Nu e neobisnuit dupa o asa revolta sa vezi sirul de McDonald, Starbucks si masinile scumpe total distruse, in timp ce jurnalistul si cafeneaua din mijloc sunt neatinsi.

In anumite zone asta s-a intamplat. Un anarhist din Brixton a spus "Cu o singura exceptie, o cafenea portugheza, toate tintele din Brixton erau corporatii mari"

Si noi l-am intervievat pe Alex, care a fost martor la revolta Hackney si ne-a spus ca, fiind cu un prieten, a mers intr-un magazin sa-l incendieze " nu am fost opriti, multa lume a venit sa ne ajute;de parca se hotarau".

Ati auzit comentariile : "Trebuie sa-si caute de munca in loc sa-si ia o pereche noua de pantofi de la Footlocker, sau o plasma de pe rafturi. "Pe twitter se spun lucruri ca si "As intelege daca ar fi furat o punga de orez dar fura laptopuri". Revoltele nu functioneaza asa. Daca creezi o societate bazata pe consum, nu trebuie sa ramai mirat cand un pusti de 14 ani prinde oportunitatea sa-si ia o pereche de pantofi noua. Nu trebuie privita natura revoltei ci motivul pentru care se intampla.

In 2009, cartea "The Spirit Level: Why More Equal Societies Almost Always Do Better" a fost publicata. In aceasta carte, autorii Richard G. Wilkinson si Kate Pickett agrumenteaza si demonstreaza statistic ca, in societatile cu mari inegalitati, exista o eroziune a increderii, crestere a anxietatii si a bolilorm si consumul excesiv e incurajat pozitiv.

Cele 11 domenii pe care s-a centrat arata rezultate semnificativ mai slabe in materie de sanatate mintala, fizica, abuz de droguri, educatie, puscarie, obezitate, mobilitate sociala, incredere si viata comunitatii, violenta, sarcinile in perioada adolescentei, bunastarea copiilor in societatile mai inegale. Efectiv, subtitlul "De ce mai multa egalitate fac societatile mai puternice" rezuma argumentele aduse.

Politica fricii

Rapoartele pe care le-am primit despre implicarea anarhistilor in revilta au fost despre incercarea acestora sa opreasca distrugerea de magazine locale, dar au fost foarte localizate.

Dar rapoartele primite sunt in contradictie cu imaginea expusa de media, despre o multime feroce care ataca orice si pe oricine din cale. In schimb, ni s-a spus ca trecatorii si spectatorii sunt de obicei ignorati. Exista si exceptii, dar date fiind cifrele de mii de revoltati, jefuind, se pare ca aceste incidente sunt exceptia si nu regula, dar o exceptie folosita pentru a raspandi teama si panica.

Nu avem nici o obiectie fata de jefuirea lanturilor de magazine ca si Curry sau Footlocker, care s-au intamplat in timpul revoltei, dar nici nu avem inclinatia sa le aplaudam ca pe ceva minunat. Preocuparea mai mare sunt incendierile, care pot sfarsi in tragedii neintentionate daca sunt persoane in cladirile in flacari sau daca flacarile se extind in cladirile alaturate. Anul trecut in Grecia, 3 lucratori la o banca au murit in acest fel si, pe langa tragedia mortii lor, a avut un efect negative asupra miscarii.

Alex, cel intervievt, a mers sa vada revolta in hainele de munca. In timp ce media senzationalista te-ar face sa crezi ca ar fi fost inevitabil jefuit, lucrurile nu erau la fel peste tot. Alex spune " Copii furau magazinele fiindca aveau produe inauntru. Atacau politistii fiindca vroiau sa-i opreasca. Era simultan, nu erau doua grupuri de oameni, unul impotriva politistilor si unul cu degete usoare –era un grup de tineri. Nu se atacau intre ei, nu violau, nu atacau lumea- Am putut sa merg liber printre ei in hainele de munca; multe persoane au mers cu multimea pe timp de zi- multi spun ca pe urma s-a schimbat dar eu am fost acolo cu un prieten, care nici el nu era imbracat corespunzator".

E o imagine total diferita fata de cea prezentata in media sau frenezia panicatilor speculativi de pe Twitter din timpul revoltelor. In ambele cazuri, imaginea era a unei gloate de salbatici cutreierand strazile si atacand orice. Aceste speculatii conduse de frica erau ornamentate cu niste cuvinte ca "gunoi", "paraziti", "sobolani", cu intentia de a dezumaniza revoltatii si pentru a permite represiunea lor.

Consecintele "gunoiului"

O "gloata federala" e standardul unei povesi media produza oricand exita o incalcare masiva a legii si ordinii. Se simte nevoia responsabilizarii in a alege sa acepti si sa repeti astfel de povesti, fiindca frica pe care o provoaca creeaza atmosfera in care politia poate folosi represiune extrema.

Dupa Uraganul Katrina s-au spus intamplari oribile si in general acceptate despre violenta multimii in New Orleans, povesti care au generat o clipa in care politia a impuscat oameni de culoare care incercau sa plece din oras – cel mai cunoscut la Danziger Bridge cand 5 membrii a unei familii au fost impuscati incercand sa treaca podul, o fatalitate si un barbat de 40 de ani cu probleme mentale grave. Apoi aceste povesti s-au dovedit a fi false, 3 decese nu erau omoruri si pe 11 septembrie 2005, inspectorul de politie din New Orleans a recunoscut ca "nu exista nici un raport despre agresiune sexuala".

Impactul pe care il are acest procedeu se poate observa in resultatele sondajului YouGoy facut pentru Sun. S-a aflat ca 33% cred ca" politistii trebuie sa poarte arme de foc cu munitie reala" si sprijinul pentru arme mai putin daunatoare este de "9 din 10 cred ca politia trebuie sa foloseasca tunuri de apa in confruntarea cu revoltatii. Alte tactici au avut si ele sprijin pozitiv ca si politia calare (84%), inchiderea strazilor (82%), gaz lacrimogen(78%), si gloante de plastic (65%), toate atragand suport din partea unei mari majoritati".

Tampenia mai mare este daca ne amintim ce anume a declansat aceste rascoale, adica uciderea lui Mark Duggan. Aparent solutia pentru criminalitatea si violenta politiei este sa devina si mai violenti. O solutie, desigur, care va provoca alte rascoala, ca pe timpul lui Thatcher in anii ´80.

Aceasta dezumanizare are si alte consecinte. Cu 1500 arestati, e acum clar ca un numar mare de persoane vor fi criminalizate si inchise de catre statul disperat de a-si reasigura autoritatea. Primele cazuri din instanta arata clar ca judecatorii joaca rolul central de a proteja capitalismul si statul. Pedepse enorm de dure sunt impuse, ca si cazul tinerei de 22 de ani in inchisoare pentru 6 luni dupa ce a fost prinsa cu un pachet de guma de mestecat.

Pe langa aceasta, politia cauta putere aditionala si, se poate astepta, ca vor incerca sa controleze spatiul public. Se vorbeste de evacuarea celor condamnati(impreuna cu familia lor) din locuintele consiliului si oprirea beneficiilor. Primele documente de evacuare s-au folosit in Clapham, pentru un chirias a carui fiu a fost acuzat ca a participat in revolte.

Chiar si in termenii de extrema dreapta, este o nebunie, cum se asteapta ca un ex-prizioner fara casa sa poata trai? Cat de alienata se va simti acea persoana fata de restul societatii? Ce se intampla cand, dupa cateva luni, sute vor fi eliberati fara o casa la care sa se intoarca, fara beneficii si nu e chiar imposibil sa-ti gasesc de munca? Statul se asteapta sa scape cu asta fiindca mare parte din populatie s-a alaturat dezumanizarii revoltatilor. Rezultatul final va fi o mai adanca excludere si resentimente si, cu acest raspuns, data viitoare va fi o mai mare razvratire nefocalizata.

Revoltele sunt adesea contradictorii

Toata lumea are o opinie despre revolte si e uimitor cati dintre cei ce au imbratisat revoltele si chiar si insurectia in trecutul nu asa departat cauta doar sa dezumanizeze pe cei ce s-au revoltat azi in Marea Britanie. Dupa cum am vazut, au existat probleme serios de grave in ce priveste comportamentul revoltatilor. Dar in timp ce aceste probleme au fost mai grave decat revoltele recente din Maria Britanie, ele nu sunt noi. Natura spontana a revoltei in masa inseamna ca intotdeauna contin mai multe elemente. Printre revoltatii din Londra se regaseau gangsteri si oportunisti anti-sociali care s-au folosit de revolta pentru a-i ataca pe cei vulnerabili. Aceasta e o caracteristica frecventa a revoltelor si este slabiciunea oricare prezente politice organizate, formala sau informala, care le-a permis sa scape.

Realitatea este ca revoltele sunt adesea exprimari necentrate ale urii. Oamenii sunt destul de destepti sa stie ca nu au nici o sansa in societatea de astazi. Au fost martori la saracie si lipsa de oportunitati inter-generatii. Asa cum li s-a intamplat parintilor, li se intampla si lor. Mobilitatea sociala e un mit pe care nimeni nu il mai crede, fiindca acesta este echivalentul capitalist a unei oale de aur la sfarsit de curcubeu. Jocul e aranjat si ei pierd mereu. Sistemul politic nu raspunde, nu ii pasa si nu asculta persoanele care se revolta. Nimeni nu ii asculta, nimeni nu ii reprezinta si cu siguranta nimeni nu planuieste sa investeasca in viitorul lor. Cand nu iti poti imagina un viitor pentru tine si cand nu ai vazut viitorul parintilor tai sau al bunicilor materializandu-se , incendierea unei cladiri sau jefuirea unui magazin e un strigat pentru a fi ascultat, pentru supravietuire.

In martie 1968, Martin Luther King a tinut discursul in fata unui public ostil, la un liceu American , unde a vorbit despre revoltele violente care au zguduit orasele SUA, care in verile urmatoare au culminat intr-o orgie a distrugerii urmata de asasinarea lui putin timp mai tarziu. Era pacifist si totusi a spus ca ". . . e suficient sa ma aflu in fata voastra acuzand revoltele. Ar fi iresponsabil si imoral sa fac asta, fara ca, totodata , sa acuz conditiile contingente si intolerabile din societatea noastra. Aceste conditii sunt cele care determina indivizii sa simta ca nu au nici o alta alternativa decat sa implice in rebeliuni violente pentru a atrage atentia. Si trebuie sa spun in seara asta ca revolta e limbajul celor neascultati. "

Hackney Unites a lansat "Un mesaj pentru tinerii din Hackney" pe 9 august, care rasuna avertizarea :" a participa intr-o revolta poate parea un act de rebeliune si un raspuns pentru o serie complexa de probleme : a face viata grea politistilor , adoptarea de stereotipuri de nepasare, criminalitate si brutalitate , care va caracterizeaza. Totusi, o revolta care distruge putinul pe care il avem referitor la bunurile comunitatii, ii pune in pericol atat pe revoltati cat si pe trecatori" si continua "In SUA, dupa asasinarea lui Martin Luther King, ghettourile au izbucnit. Totusi, unde organizau The Black Panther Party, cea mai radicala organizatie militanta de culoare, cereau comunitatii sa nu se revolte, ci sa se organizeze pentru dreptate. Va indemnam sa faceti acelasi lucru. "

Revoltele din 1967 la care se referea King erau de o magnitudine mai rea si mai contradictorii decat orice s-a intamplat in Londra. Dar King nu cerea oamenilor sa mearga acasa si sa-si accepte pozitia ci sa se intrebe daca nu exista o metoda mai buna de organizare: "Caut demult o altervativa pentru revolte , pe deoparte, si pe de alta implorarea in fata justitiei si cred ca altervativa se regaseste in militantii non-violenti. "

Spre deosebire de King, nu credem ce cei ce vor riposta se vor limita la rezistenta non-violenta; o revolta e doar un instrument ce poate fi folosit daca circumstantele o permit si care va erupe spontan cand circumstantele o impun, ca acum. Dar vorbele lui King sunt un memento folositor pentru cei de stanga si liberarii a carei reactie s-a limitat la condamnarea celor implicati- si prea des acompaniata de o cerere pentru represiune ca lucrurile sa se intoarca la normal. Daca nu vrei sa vezi distrugerea si rezultatul unei revolte, sarcina nu este aceea de a tine teorii celor care indraznesc cel putin sa reziste, ci sa organizezi pentru o alternativa, o metoda mai eficienta de a rezista.

Daca statul chiar inchide cu sutele, asa cum pare sa o faca, vom ajunge sa vedem revolte in inchisori, la fel cum s-a intamplat in 1990 dupa incidentul Great Poll Tax Riot, care pe atunci a primit aceleasi caracterizari mediatice ca si criminali si gunoaie, dar care astazi se mandreste ca a pus sfarsitul lui Thatcher. O pictura a revoltei in piata Trafalgar se afla astazin Muzeul Londrei.

Ce se va schimba?

Penny Read a scris despre un raport auzit pe NBC, un tanar din Tottenham daca prin revolta a realizat ceva :

"Da, spune tanarul. " Nu ai fi vorbit despre mine daca nu ne-am fi revoltata, asa-i? Acum 2 luni am manigestat la Scotland Yard, eram mai mult de 2. 000, toti de culoare si a fost calm si pasnic si stii de asta? Nici o vorba in presa. Aseara, dupa ceva revolta si jafuri si uitati-va la voi. "

Revolta era atentia mass-mediei si a general mai multe discutii pe tema rasismului, saraciei si excluderii in presa decat anul trecut. Dar mai degraba decat sa fie ignorate, presa in sine nu realizeaza nimic si tot ce e pozitiv trebuie balansat cu fiecare campanie de dezumanizare si criminalizare , pe langa cele 5 decese, 1. 500 aresyay si un numar necunoscut de raniti. Ca si in alte rascoale, odata ce panicarea se disipa, opinia publica isi va schimba atitudinea de "sa-i spanzuram" pe care o are in acest moment, dar chiar si asa este evident ca rascoala va fi scuza folosita pentru mai multe legi represive si o mai mare marginalizare si criminalizare a sectorului sarac al clasei muncitoare.

Din pacate, pe termen scurt, probabil vom vedea o escaladare a represiunii politiei, in tentative de a asigura ca numele bun al Londrei nu va fi afectat, in asa fel incat sa se poata construi pentru olimpiade. Nu vom vedea rezultand o societate sau un sistem politic in care oamenii au un cuvant de sepus si o miza pentru viitorul lor. Acest fel de sistem nu incape in capitalism. Nu poate fi tolerat si o astfel de gandire e privita sidentios de catre putere.

Sistemul capitalist nu ofera solutii pentru problemele inradacinate ale revoltelor. Poate raspunde doar cu mai multa violent si represiune a politiei impotriva acestor comunitati si probabil unele incercari de a se responsabiliza sau a ameliora cele mai vizibile efecte ale saraciei, in incercarea de a face problema sa dispara temporar din fata publicului. Saracia, alienarea si violenta sunt inevitabile intr-un sistem care el insusi se bazeaza pe diviziunea intre conducatori si condusi, bogati si saraci, patroni si muncitori , care ating excese in perioada de criza capitalista. Unica solutie este aceea de a crea o societate in care fiecare are o sansa reala si detin un control considerabil asupra vietii lor, asupra comunitatii si a locurilor de munca. Acest sistem nu poate coexista langa capitalism, cum s-a dovedit de catre esecul ambelor partide in a adresa adevaratele nevoi si griji ale oamenilor. Si se poate atinge doar prin alimentarea urei vazute pe strazile din Marea Britanie , adresata capitalismului, prin organizarea in masa a clasei muncitoare.


Traducere: Initiativa Anarho-Sindicalista din Romania

Related Link: http://www.wsm.ie
This page can be viewed in
English Italiano Deutsch
Issue #3 of the Newsletter of the Tokologo African Anarchist Collective

Irlanda / Marea Britanie | Crime Prison and Punishment | ro

Tue 21 Oct, 23:15

browse text browse image

Sorry, no stories matched your search, maybe try again with different settings.
Sorry, no stories matched your search, maybe try again with different settings.
Sorry, no press releases matched your search, maybe try again with different settings.
© 2005-2014 Anarkismo.net. Unless otherwise stated by the author, all content is free for non-commercial reuse, reprint, and rebroadcast, on the net and elsewhere. Opinions are those of the contributors and are not necessarily endorsed by Anarkismo.net. [ Disclaimer | Privacy ]